estetica-frumosului

          M-am departat de voi, pentru ca timpul a devenit prea compact, s-a strans in el si nu mai avem loc si de frumusetea noastra interioara, de ganduri si le lasam inlauntrul nostru, sa piara sau sa fiarba.  Dar mi-amintesc. Asta e marea mea problema, ca mi-amintesc. si amintirile le compar cu astazi, cu fiecare clipa pe care-o traiesc.   Existau niste vremuri demult. Si aveau un aer, pe care il puteai respira. Si feicare respiratie a ta, era frumoasa, pura, fara urma de meschinarie, fara ura, invidie.   Mergeam uneori toamna sa ne plimbam. eram atat de tineri! Si o luam spre catedrala si in drumul nostru treceam pe langa un parculet, cu pomi tineri, niste meri padureti, cu frunze rosu-sangeriu si apoi treceam prin fata casei de cultura,, pe langa biblioteca si apoi ajungeam in fata catedralei. Pe partea cealalta era un parc, unde Duminica o fanfara, canta , iar oamenii stateau ore in sir si ascultau valsurile fanfarei...Ei bine, aceasta...

             Ii vedeam des impreuna... Nu se mutasera demult in zona. El inalt si masiv , ea miniona  si cu o figura inocenta , plina de candoare. Ii remarcasem. Ciudat , pentru ca de obicei , trec ca o naluca, fara sa observ ce se petrece in jurul meu... Aveau un ceva , o potrivire , o imbinare perfecta , pe care putine cupluri o au. Frumusetea ei  si brutalul lui , atrageau privirile ca un magnet...       Nu stiu cat era ora , dar era destul de tarziu, aveam ceva de lucru si nu observasem ca trecuse timpul..Lampa de pe birou , isi trimitea lumina strict pe laptop . Ridicand privirea , am observat , bezna din camera. Mi-am luat o tigara si am iesit in balcon... Aerul rece , imi mai trezi putin atentia.   - Nu draga , dar sincer, mie mi-e mila de ea. ..E si tu , acum , nu ii poti da tu sfaturi. Nu cred ca sfatul tau este unul pertinent si oricum , nu poti sti exact ce este intre ei. Sotia mea , vorbea la telefon. Am...

      Iata-ma ! Nebunul de alb , nebunul care a uitat sa mai spuna , nebunul care si-a incurcat cararile si lumile...Am haladuit prin viata , ca un prost , incercand sa gasesc un drum , drumul meu ...Si ce ? L-am gasit ? Aiurea... Tara asta nu mai are drumuri, nu mai are poteci pentru oameni...Pe oriunde o iei te ratacesti , umbli nauc si in stanga si in dreapta si intalnesti alti rataciti , care si ei cauta drumurile lor. Si nici ei nu le gasesc...Ne uitam unii la altii si am vrea sa ne furam banii din buzunare , am vrea sa dam in cap vecinului si sa avem si ce-i al lui. Si dupa aia , vrem mai mult si mai mult.. Sa fie saracia , sa fie lacomia , sa fie lipsa educatiei , sa ne fie neamul asa ?! ...    Mi-am luat creionul si am scris pe hartie . Am scris indignarile si visele . Mi le-am asternut frumos in rand , le-am masurat si de-a lungul si de-a latul si nicicum nu s-au potrivit . Eu sunt omul viselor . Am atatea vise si am atatea planuri , ca nu imi ajung...

            A trecut prea mult timp ...A trecut vara si nu v-am mai scris...De parca scrisul ar durea !...O vara plina de ploi , exact asa cum mi-am dorit !...Numai ca ma simt si vinovat, pentru necazurile pe care le si face ploaia ..Pentru ca eu sunt cel , care ma rog mereu,  sa ploua !...Totdeauna , mi-au placut ploile...Ploile molcome si lungi...Ploile care-ti bat in pervazul ferestrei si-ti umplu gandurile cu amintiri!Sunt feerice si ne starnesc sufletele , le zboara , le falfaie si le poarta hat, in departarile trecute ale existentei...   Cand eram copil , ieseam afara in ploaie , cu bratele ridicate si stateam asa , simtind-o pe obraji , pe maini , vrand s-o prind pe toata , sa ma ploua numai pe mine ...Mama iesea in balcon si striga la mine : ''Intra in casa , ca te imbolnavesti !'' Cat ma durea acea chemare !...Sunt fiul ploi , cu siguranta !..Cand ploua  iubesc , cand ploua sunt indragostit , cand ploua sunt duios , cand ploua sun...

         La cei mai multi ani , copii ! Sa ne fiti sanatosi , sa ne cresteti mari si sa aveti puterea si intelepciunea de a a ingriji parintii , cand or avea nevoie de voi !...Copii  , chiar daca sunteti singuri , prin cate alte colturi ale lumii asteia , incercati sa va feriti de rele , tineti-va departe de tot ceea ce va poate face rau ...aveti grija copii !!!...Sa fiti mai buni decat noi , sa fiti mai sanatosi , sa fiti mai constienti si sa va dea Dumnezeu toata cinstea si intelpciunea lui !....Cu drag , batranul Moromete !!!...

   Ploua ! Bine , ca ploua ...Dumnezeu s-a gandit sa-mi dea si mie ploaie ! E un pic prea rece pentru gustul meu , dar e mai bine , decat vreo caldura insuportabila !... Cel putin ploaia asta , imi rascolste amintirile!   ...Stiti zilele de dinaintea pastelui , cum erau inainte ?...Erau opusul craciunului. De pasti , era o sfintenie , parca ! Mamaia se pregatea de pasti , cu o gestica sfanta , tot ce facea , facea meticulos , incet si parca isi studia fiecare miscare...Se pregatea din timp . Strangea in camara oua , pe care le cumpara din piata , de pe la oameni . Azi zece oua , maine cinci ... Treaba asta o incepea de prin februarie . Mi-aduc aminte , ca le tot numara : Hai bia , zicea , sa vedem cate oua avem , doua , patru , sase... Si la fiecare doua zile , le numara iar...  Tinea post , biata de ea . Manca paine cu ceapa, taiata marunt pe musamaua mesei din bucatarie...O intrebam : Mamaie , de ce mananci ceapa ? Lasa bia mama , ne raspundea ea , e post si uit...

   1 Aprilie ! Daaa!!!... Cate farse si cat radeam , cand eram copii !!!...Doamnee , cat eram de nebuni!  Ce mai radeam !...Cata distractie !... Ce ne mai storceam mintea , cui si ce farsa sa-i facem !    Una , o farsa pe care am facut-o unui vecin taciturn si morocanos  , a ramas celebra in randul nostru !  Poate va mai aduceti aminte , dar inainte nu avea toata lumea masina . doar unu-doi dintr-un bloc , daca aveau ! La noi in bloc un singur vecin avea o Dacia alba  Era un tip minion , cu chelie si care nu zambea mai niciodata !...   Si pentru ca nu-l placeam deloc si nici el pe noi ,  ne-am tot gandit ce farsa sa-i facem si ne-a venit ideea. Ne-am strans toti , in dimineata zilei de 1 Aprilie, la ora 7 la locul faptei.        I-am lipit pe usa stanga spate a masinii o coala de hartie , mare alba ,pe care i-am lipit-o cu izolier band negru  si pe care am scris cu litere de-o schioapa  : SUNT MIC , D...

  Am fost la curatenia de primavara. Am curatat terasa restaurantului. Am curatat pomii de uscaturi , am strans mizeria , am pregatit terenul pentru flori si arbustii pe care o sa-i plantam .      ...Si am mancat iepure . Bun , facut la cuptor , cu masline si vin si cate si mai cate. Excelent...Pacat de restaurantul asta ! Este superb, dar degeaba. Oamenii trec , se uita si merg mai departe... Asta e situatia .    Ce vroiam sa va spun , este ca am stat si la taclale si printre altele am avut o dilema. Ne-am amintit si de colegii din generala sau liceu , dar si de prietnii din copilarie. Ce ni s-a parut ciudat tuturor , a fost faptul ca niciunul nu a pastrat legatura cu niciun prieten sau coleg . Si ne-am tot intrebat , de ce se destrama aceste legaturi , care , de fapt  se intind pe ani de zile de relatii unii cu altii, dar apoi , abia daca mai vrem sa ne amintim. Sau daca totusi ne intalnim un prieten din copilarie , sau colegul dintr-a patra , nu ...

  Am inima grea , foarte grea ... Ma doare sufletul , ma doare pana la prasele... Imi plang toti porii , imi plang ochii in strafundul lor , dar trebuie sa nu arat nimanui asta... Un bun prieten al fiului meu , un copil de 17 ani si 10 luni a murit.. Mi-e atat de greu sa spun asta!..Sunt daramat . sunt terminat. Pe copilul asta il simteam , ca pe fiul meu... Zambea tot timpul , era un copil cuminte , asa cum isi doresc toti parintii ...Nu mai pot !!!!....Doamne , unde ai fost ?...A murit la fotbal, la un simplu meci de fotbal !...Doamne , nu-mi vine sa cred ca acest baiat , cuminte , inocent si extrem de frumos , la suflet si la trup , nu mai este !...Mi-e extrem de greu ! Mi-e foarte greu ! Ma doare sufletul fratilor !...

Eeee si ploua ! Ploua de-adevaratelea , ploua si ne este dor! De tot ce a fost odata ! Ploua peste noi si pe pamant! Ploua cu amintirile fiecaruia dintre noi ! Si ne ploua gandurile si vietile ! Si ele parca renasc !Si odata cu ele si noi ! Ne uda la radacina sentimentele si de-aia iubim mai mult cand ploua!... Vecinele si-au scos galetile pe buza scarii si ploaia le umple , de parca ar fi vrut sa le ajute... E buna vecine , pentru spalat pe cap ! mi-au spus soptit, de parca ar fi fost un mare secret ...  Am pornit prin ploaia mea , si am vrut sa-i iau toata apa in sufletul meu... Hei ! aud un glas baritonal... Unde te duci fara umbrela ? ma intreaba un vecin apropiindu-se grabit. I-am zambit si refuzand politicos adapostul umbrelii sale , m-am oprit la buticul din colt sa-mi iau un pachet de tigari.... Mie imi da aripi ploaia , ma renaste din cenusa grijilor si necazurilor ...Incerc sa inspir tot aerul asta ud si sa-l pastrez in amintirea gandurilor...Sa nu-l uit in vremi de c...

    M-am tot gandit sa va spun sau nu , un lucru. Nu ca ar fi ceva jenant , ci pentru ca nu stiu daca m-ati crede.  Eram copil , nu aveam mai mult de 6 ani . Mamaia , sufletul si salvarea noastra, era plecata cam de o saptamana la Bucuresti , la fata ei. O chemase sa o mai ajute si pe ea. Si de obicei statea cel putin o luna , daca nu mai bine...   In dimineata aceea ne-am trezit pe la 8. Eram singuri acasa, eu si sora mea. Seara mama si tata se certasera rau  , tata venise mort de beat si sparsese prin casa ,  facuse mare scandal.... Noi plansesem cateva ore bune , inainte de a adormi. Dimineata cand ne-am trezit , sora mea mi-a zis :  - Hai sa ne rugam , sa vina mamaia inapoi !  - Da , dar doar a plecat de cateva zile , crezi tu ca Dumnezeu ne va asculta ?am intrebat eu mirat. Dragii mei prieteni , asa cum eram, in pijamalute , ne-am ridicat in genunchi in mijlocului patului si am inceput sa ne rugam cu voce tare : - Da Doamne sa vina m...

   Uneori , ca sa ne treaca vremea , in zilele vacantei mari , cand copiii plecau la bunici , la mare sau la munte , noi  care nu plecam niciodata nicaieri , ii mai trageam cate-o pacaleala bunicii ...    Mamaia se intorsese de la fata ei de la Bucuresti. Statuse vreme de doua luni plecata , iar noi ii dusesem dorul... Eram bucurosi nevoie mare , ca venise acasa ... Ne-am instalat in dormitorul mamei si am stat  cu ea si sora mea de vorba. Ea ne povestea ce ne mai faceau cei doi verisori de la Bucuresti , iar noi ii spuneam despre certurile parintilor... Orele se scurgeau, iar noi nu ne mai saturam de vorbit cu ea. La un moment dat se aude un zgomot puternic, pesemne pe sosea trecea o masina de tonaj greu. Mamaia mirata ne intreaba :  - Ce se aude maica ?... Fara sa gandeasca o secunda , sora-mea zice : trenul ! Noi stateam in centrul orasului , pe artera principala , iar gara era foarte departe de noi... - Ce tren , bia ? ! zice mamaia parca ne...

      ...Curtea noastra, era plina de pomi fructiferi... De cum intrai pe portita din lemn , in stanga se lasa gradinita mamei, plina cu visini, ciresi si caisi...Printre ei apareau primavara ghiocei si viorele, dar mai ales tamaioara , care era plantata de mamaia. Unele se treceau si altele  abia atunci infloreau , era ca un ciclu care parca se relua sub o alta intruchipare... Stiti , totdeauna asteptam cu atata ardoare sa se coaca caisele , incat pana nu capatau culorile coacerii , nu indrazneam sa rup vreuna . Acum , la batranete , stau si ma intreb : nu rupeam niciuna pentru ca eram eu atat de rabdator sau pentru ca nu ajungeam la crengi?!... Oricum o fi fost, cert este ca abia cand se coceau , abia atunci mancam din caisele zemoase si dulci.   Era atat de frumoasa si totodata atata de trista curtea in care am crescut!... Trista pentru ca uneori din launtrul casei se auzeau certurile parintilor si frumoasa pentru ca acolo am trait noi cu mamaia noastra ,...

''Iubirea natanga, s-a prelins si s-a sters demult ''.... Asa mi-a spus. Am ascultat-o tacut . Privirea ei trista , spunand durere , mi-a adus o mila , parca neexistenta in sufletul meu.  -Am incercat...am tot incercat...N-am ce face , spuse si-si intoarse privirea catre strada ... - Sunt doi copii , am spus ca un prost , vechea poezie... - Stiu , mi-a retezat-o . Doar eu i-am facut... -Am obosit , nu pot educa un om , care si-a trait viata mancand si dormind... Nu-l pot trezi din somn la 40 de ani, nu-l pot ridica de la masa la 40 de ani... Crezi ca nu am gandit?!... Se sprijini in cot si trase adanc din tigara. Fumul o invalui intr-o aura ciudata , care disparu in cateva secunde... - Am vrut sa ma alatur majoritatii , sa creez o familie ... Mie nu mi-a iesit. Si nu vreau sa sufar toata viata. Viata poate fi linistita. Nu neaparat frumoasa , dar linistita poate fi. Eu o vreau macar linistita , si-si trecu mana prin parul ei negru... - Acest om mi-a adus in sufle...

       Ploua , ploua pe noi . Ploua ca un sfarsit , ploua cu plans si cu lacrimi... Ploua , fratilor ... Balconul deschis , perdeau se misca , aerul rece si curat patrunde in casa si-mi produce aduceri aminte , exact ca un medicament de memorie... Chitara mea sta cocotata intr-un stativ, numai ca atunci , demult , o luam si cantam, cantam pana spre seara...Ce a ramas din vremurile alea?... Nimic... Amintiri intr-un ungher al mintii mele... Am fost in cimitir . Si-am plans . Am plans pentru toti mortii. Am plans cu sufletul in gat. Mi-e dor de toti oamenii aceeia.De vecini , de cunoscuti , de cei despre care doar am auzit. Mi-e tare dor de linistea si cinstea acelor vremuri. Mi-e dor de mirosul vremurilor trecute. Voua va este dor ?! ...   Si ploua si perdeaua se misca ...si mie mi-e dor... Fulgerele strabat cerul si eu sunt mai singur ca niciodata. Unde sunteti toti ?! Ce mi-as dori sa vina la usa mea o vecina sa-mi ceara o cana de zahar ! Ce mi-as dori sa ...

                       Eram copii. De dimineata pana seara , alergam si tipam. Joaca , parca , fusese creata special pentru noi. Copii plini de viata , copii zambitori , copii rosii in obraji , copii murdari dar fericiti , copii saraci dar destepti , copii plini de fericirea pe care , doar copilaria ti-o poate oferi - astia eram noi , cei de-atunci !   Printre noi , oamenii maturi  se luminau si ei de fericirea noastra ! Printre noi , ei oamenii mari de-atunci , pareau si chiar erau fericiti ! ... Ce n-as da sa mai traiesc , macar o zi , in acele vremuri...   Ce mare durere am in suflet , pentru ca multi dintre acei oameni minunati , nu mai sunt... Tatal meu , orasean get-beget - cum ii placea lui sa-si spuna ! - era un tip inteligent si cult , dar patima bauturii , l-a stricat si ne-a facut si noua viata amara ! Nu , nu-i port pica , l-am iertat demult si chiar si asa , as fi fost extrem de fercit sa-l mai am...

  Salve , Ce faceti ? Ce ati mai facut ? Unde ati fost in vara asta ? ... Dar , ne-a venit toamna !... Si fericirile ne revin , ne revin incarcate de nostalgiile trecutului ..." Hei doamnelor ati pus ceva muraturi ? Bulion ati facut ? Gemurile va stau in camari , cu etichetele bine lipite ?... Dar sotii , v-au luat covoarele la spinare si bat de zor la ele ? Ia uitati-va ce murdare ne sunt geamurile ! Si parca ar trebui schimbate si perdelele ! E , sa punem unele bej , untoase ?! Strangeti conuri de brad si castane ! Si nu uitati de tugi , cereti-le taranilor ! Cateva frunze presate de asta vara , asezate intr-un cos parfumat , e mai infrumusetam si noi casa ! Auzi draga , stii ce mi-a spus vecinul ? Ca daca pun castane in casa , prin colturile camerelor nu mai avem molii !"   Mi-aduc aminte de astfel de discutii , pe care mama le purta cu prietenele ei ,  toamna de toamna ? Voua ce amintiri va starneste , toamna...?!

  Ne topim sub soare ! Este prea mult praf in Romania ! Totul arde , este liniste si arde ! Suntem o masa de carne fierbanda ! De cand nu a mai plouat , Romania stagneaza . Sta si asteapta o lacrima . Doar una . A cerului. !Dar cerul , nici macar nu mai plange !   Plangem noi , in schimb . Ne plang inimile si sufletele. Ne simtim singuri . Mult prea singuri. Speranta ca poate Europa ne vede , sau macar ne aude , s-a stins sub lacrimile noastre .   Copii ne plang , noi privim spre orizont , dar nimic nu se mai vede ! Am obosit sa-mi plang tara , sa-mi plang copii romani ! Sa le dam , sa le dam si sa plece ! Lor celor care sunt sus in fruntea tarii si care ne distrug si ultima farama a fiintei ... Sa le dam toata bogatia tarii , sa le-o dam , numai sa plece !  Asfaltul arde ! Copii privesc din spatele ferestrelor drumul pe care vor veni parintii de la servici. Acum drumul e gol. Romanii muncesc. Noi nu avem concediu .   Ne intalnim zi de zi , in fiecare dimine...

  Sufletele pereche , daca esti convins de existenta lor , le poti gasi , daca si numai daca tu esti dispus, sa-ti calci principiile si prejudecatile. Ca sa-ti accepti aproapele , cu toate calitatile si toate defectele lui , trebuie sa ai puterea de a renunta la tiparul pe care ti l-ai incropit in minte ... Si ca sa renunti , trebuie sa te intrebi , cum esti tu.  Toti avem defecte. Suntem sau nu , constienti de ele. Daca nu le stim , ascultati-i pe cei de langa voi. Ei ni le spun in fiecare zi. Daca le stim si nu facem nimic sa le indreptam , abia atunci este grav.  Ca sa mentinem o liniste in familie , o caldura , o siguranta , atunci trebuie neaparat sa-l acceptam pe cel de langa noi. Iar cel de langa noi trebuie si el la randul lui sa incerce sa-si indrepte defectele.  Acele povesti de dragoste cu cei doi soti care traiesc pana la moarte , aceeasi iubire , ca in prima zi , exista pe jumatate.  Sunt familii care se iubesc , se inteleg... Dar acestia se si ...

 Parfum de prieteni disparuti, parfum de veri romantice, parfum de casute cu garduri vopsite cu var, parfum de colinde strigate la porti... Inspirati adanc...  Asi da 10 ani din viata sa traiesc o singura zi din trecut. Cu vechii prieteni, cu vechii vecini, cu copii si batranii de-atunci, cu vremurile linistite de-atunci...  Daca esti in casa, deschide geamul , inchide ochii si asculta.. Adu-ti aminte de prietenii cu care alergai la scaldat , de lipaitul talpilor goale pe pamantul uscat... Adu-ti aminte , de dupa amiezele de vara...Auzi mustele zumzaind?.... Nu deschide ochii! Trage aer in piept ... Mamaliga rasturnata pe masa rotunda , branza sfaramata pusa in strachina si vocea mamaiei... Auzi?... Prietenii care te strigau si cu care bateai mingea pana pe inserat... II mai tii minte, le vezi chipurile de copii?...   Si fratii, surorile , mamele, tatii , ce tineri erau!!!... Ehei, ce vremuri, ce emotii!!!!....Cum rasarea soarele!... De somoiogul de muste , care b...