estetica-frumosului

             Atata zbatere , atat de mult patos si atat de mult chin,pentru a da jos pe unii si a-i inalta pe altii ...Nu pe voi insiva , nu pentru vreun muncitor care vine plin de praf de la munca , nu pentru vreun tanar eminent sarac , nu pentru vreun copil parasit de parintii plecati la munca in strainatate , nu pentru ei va luptati voi si nu pentru voi va luptati !...            Indoctrinati de doar cateva promisiun i , incercati sa-i inscaunati pe unii , apoi pe altii , sperand ca pana la urma , vom gasi piesa potrivita in acest puzzle politic. Nu ca ar trebui sa stam cu mainile in san , dar nici sa ne sacrificam moralitatea sau integritatea morala, pentru niste promisiuni verbale. Inscaunatii de-acum, sunt tot de noi suiti in jilt... Ati iesit in strada , ati scandat lozinci imorale ,v-ati lasat copiii singuri in casa pentru a merge la vot si a-i urca pe ei , nu pe voi , sus in jiltul puterii !... Si ? Cati bani aveti acum in buzunar ? Sunteti mai sanatosi ? ...           Eu n

     Buna sa va fie inima , oameni buni! Ma trezii , asa , cu un chef de vorba , de nu putui sa ma abtin sa tac. Si uite-ma! ...   Sunt la birou . Sunt singur. Seful a plecat la masa , colegii au plecat si ei sa manance o ciorba de burta. Eu am mancat doua oua fierte , cu branza si rosii. M-au uns la suflet. Am baut si-o cana zdravana de apa rece. Parca sunt alt om... ... Dis de dimineata , am plecat ca omul , spre servicu. Cu servieta mea veche intr-o mana si un ziar in cealalta . La colt de strada ma intalnesc cu nea Mihai.  Zambesc si ma opresc cu el la vorba. Dupa replicile obisnuite : ce faci vecine? bine, la munca! , el se apropie de mine si-mi sopteste la ureche: ati auzit ultima stire? Eu ridic din sprancene , el continua: - Ies maghiarii in strada ... - E?! zic eu - Da , dom'le, imi spune el , tot incet. Astia nu se joaca. Stiti ca nici Ceausescu n-a putut sa le faca astora nimic. Sa vedeti , dom'le , se porneste revolutie ... -Hai vecine...! si n-apuc sa s

      ...Curtea noastra, era plina de pomi fructiferi... De cum intrai pe portita din lemn , in stanga se lasa gradinita mamei, plina cu visini, ciresi si caisi...Printre ei apareau primavara ghiocei si viorele, dar mai ales tamaioara , care era plantata de mamaia. Unele se treceau si altele  abia atunci infloreau , era ca un ciclu care parca se relua sub o alta intruchipare... Stiti , totdeauna asteptam cu atata ardoare sa se coaca caisele , incat pana nu capatau culorile coacerii , nu indrazneam sa rup vreuna . Acum , la batranete , stau si ma intreb : nu rupeam niciuna pentru ca eram eu atat de rabdator sau pentru ca nu ajungeam la crengi?!... Oricum o fi fost, cert este ca abia cand se coceau , abia atunci mancam din caisele zemoase si dulci.   Era atat de frumoasa si totodata atata de trista curtea in care am crescut!... Trista pentru ca uneori din launtrul casei se auzeau certurile parintilor si frumoasa pentru ca acolo am trait noi cu mamaia noastra , cu mama noastra si chia