estetica-frumosului

     Telefoanele suna. Raspundem sperand sa fie vreo comanda. Pana acum , nimic. Speram sa facem bani de salarii . Telefoanele suna... De la apa , de la curent , de la diversi creditori...Comenzi ?Niciuna...Ne-am dus in jos, tot mai in jos...Colegii mei , sunt toti suparati...Seful e praf...Eu sper si incerc sa ridic moralul tuturor...Numai ca nu reusesc...Craciunul a trecut..Taras-grapis, a trecut...Sau l-am petrecut cu lipsuri si sperante....Bine , nu ma vait , doar va spun ca sa nu credeti ca ne-am distrat maxim!...Aseara , am facut o iesire si am discutat , ascultand Alifantis...Ca de obicei...Am dezbatut si-am intors pe toate partile vietile fiecaruia , cautand sa vedem unde am gresit...Toti am gresit in acelasi punct...Am ramas in Romania...Daca am fi plecat, sigur astazi am fi fost undeva pe Coasta de Azur, distrandu-ne...Toti oamenii constienti , au plecat...Toti cei priceputi au plecat...Au ramas ai mai prosti...Au mai ramas hotii ...Si cativa inconstienti...Printre care si

      Era iarna...Aveam 12 ani...Ninsese si era ger.. Caldura nu aveam...in casa erau 8 grade. Se apropiau sarbatorile de iarna si toata lumea se pregatea , adunand in camari legume, fructe , oua si cate si mai cate....Noi nu aveam  nimic...Stateam in sufragerie si faceam podoabele pentru pomul de iarna : ghirlande din hartie creponata , cosulete ...Tata venise acasa beat , ca deobicei si se culcase...Se facuse ora 14 . Ne-am imbracat gros si pentru ca nu aveam nici apa , am luat doua canistre , una de 10l si una de 5l si am pornit catre o cismea , care era la cateva strazi distanta de noi...Cativa oameni , infasurati cu fulare si caciuli groase , mai bantuiau gerul orasului...Cismeaua curgea , pesemne o lasasera asa , ca sa nu inghete...Am umplut canistrele si am pornit inapoi...Greutatea lor ne facea sa ne oprim cand si cand..Gerul ne biciuia fetele, mainile ne inghetasera...Manusile noastre , nu reuseau sa ne incalzeasca . Cei cativa oameni pe care i-am intalnit in drum , ne prive

     Cerul sta . Sta deasupra noastra , apasat si cenusiu. Oamenii rataciti pe strazile orasului, se chinuie sub hainele groase sa gandeasca , sa dramuiasca bruma de bani pe care o au , pentru a sarbatori nasterea Domnului , asa cum ar trebui...Doar ca, nimeni nu stie cum sa faca asta !...E prea mare greutatea asta , sunt prea dure vremurile astea , pentru sufletele noastre obosite si batrane...Cum sa impartim suta de lei pe care o avem in buzunar , la zecile de nevoi pe care le avem?!...Cum sa ne platim apa , curentul , gunoiul , mancarea si cum sa mai cumparam si un cadou de Craciun ?...Cum sa le facem pe toate din 100 de lei?!...Cum sa traim ?!...Prost!   In fine, pentru ca nimeni nu are un raspuns si pentru ca oricum nimeni nu-mi raspunde , trec mai departe sau merg mai departe , incet , asa cum am facut si pana acum...Romania saraca si furata , se chinuie sub iarna asta uscata si inghetata sa supravietuiasca...si noi la fel...Suntem la munca si ne intrebam unii pe altii c