Comunicare...de suflet

''Iubirea natanga, s-a prelins si s-a sters demult ''....
Asa mi-a spus. Am ascultat-o tacut . Privirea ei trista , spunand durere , mi-a adus o mila , parca neexistenta in sufletul meu.
 -Am incercat...am tot incercat...N-am ce face , spuse si-si intoarse privirea catre strada ...
- Sunt doi copii , am spus ca un prost , vechea poezie...
- Stiu , mi-a retezat-o . Doar eu i-am facut...
-Am obosit , nu pot educa un om , care si-a trait viata mancand si dormind... Nu-l pot trezi din somn la 40 de ani, nu-l pot ridica de la masa la 40 de ani... Crezi ca nu am gandit?!... Se sprijini in cot si trase adanc din tigara. Fumul o invalui intr-o aura ciudata , care disparu in cateva secunde...
- Am vrut sa ma alatur majoritatii , sa creez o familie ... Mie nu mi-a iesit. Si nu vreau sa sufar toata viata. Viata poate fi linistita. Nu neaparat frumoasa , dar linistita poate fi. Eu o vreau macar linistita , si-si trecu mana prin parul ei negru...
- Acest om mi-a adus in suflet si-n minte cuvinte care dor. M-am trezit langa mine cu un ...porc, spuse dupa cateva clipe de gandire. Eu sunt "fa" pentru el. Pentru el nu exista femei de calitate , el nu admira nici o femeie... Nu ca ar avea vreo femeie nevoie de admiratia lui...Nu vreau sa fiu servitoare o viata , eu vreau sa fiu femeie o viata...
In ochii ei scanteiau lacrimile , numai ca nu le lasa sa se prelinga. Mainile ii tremurau usor si exprimau in gesturi scurte dezamagirea si suferinta.
- Stiu ca am doi copii , continua cu privirea plecata. Stiu ca imi va fi greu , dar nu pot merge alaturi de omul asta. Nu il cunosc , nu l-am cunoscut niciodata. M-am trezit langa un strain slinos , care incearca sa ma transforme intr-un nimic fara pareri si fara sentimente...Si daca as merge inca multi ani , in viata cu el ca partener , atunci garantat , ma voi distruge incet , dar sigur...
Scrumiera se umpluse , tigarile sfaramate demonstrau ura pe care o avea in suflet... Incercam sa ii inteleg framantarile , numai ca eram un strain, un simplu coleg , nu imi puteam permite mai mult decat sa o ascult...
- In fiecare zi imi spune : "Ce vrei fa , sa nu faci nimic?!" Ma lupt singura cu amandoi copii , eu ii spal , eu le dau sa manance , eu ii plimb , eu ii culc. El mananca si doarme. Noi nu vorbim . Si daca vorbim cuvintele lui sunt : Inchide fa usa ! Eu sunt obosit !N-am mancat nimic toata ziua!Hai fa sa te linistesc!... Asa ne iubim noi ! ....Intoarse capul spre mine si privindu-ma in ochi ma intreba :
- Tu esti barbat . Ce parere ai ? De cate ori m-ai vazut fericita ? Cand ai simtit tu ca eu sunt plina de fericire ?! Ca doar ma cunosti de ani de zile !
Privirea ei , ma strapungea si eu imi framantam mintea ce sa-i raspund. Adevarul ca toti stiam, ca nu este o femeie implinita sufleteste , stiam sau cel putin banuiam toti, ca are o viata grea acasa...
- Nu stiu ce sa zic, am ingaimat Eu nu sunt in masura sa judec pe niciunul din voi. Daca vrei totusi un sfat , gandeste bine , pune totul in balanta si hotaraste-te. Decizia pe care tu o vei lua este sigur cea buna, daca si numai daca vei masura cu atentie toate optiunile si vei tine cont si de  persoanele implicate...
- Da , spuse ca pentru ea. Eu tocmai am hotarat. Demult cantaresc , demult timp pun in balanta , de foarte mult timp traiesc pe pragul casniciei mele. E timpul sa plec. Sa ies din grota , sa ies la lumina, sa vad lumea si sa ma vada... Am ascuns atata timp nefericirea , am tinut-o intre peretii casei si ea a crescut si-a dat pe-afara...Acum este momentul sa o duc la gunoi.
Se ridica si se duse catre fereastra biroului. Silueta ei subtire , parea o naluca... N-am indraznit sa-i perturb gandurile.
- Stii , spuse intorcandu-se brusc. Eu am sa divortez. I-am instiintat deja pe cei apropiati , parinti , frati. Trebuia sa stiti si voi. Nu vroiam sa aflati din alta parte. Cam asta este , spuse tare si iesi brusc din birou.
- As vrea sa le spui tu si celorlalti , imi spuse deschizand usa , dupa care se retrase din nou.
Doamne , mi-am spus , de ce tocmai eu , am mereu misiuni ingrate?!...Asa ca am ales aceasta cale sa aflati , dragi colegi...