Perfectul imperfect

             Ii vedeam des impreuna... Nu se mutasera demult in zona. El inalt si masiv , ea miniona  si cu o figura inocenta , plina de candoare. Ii remarcasem. Ciudat , pentru ca de obicei , trec ca o naluca, fara sa observ ce se petrece in jurul meu... Aveau un ceva , o potrivire , o imbinare perfecta , pe care putine cupluri o au. Frumusetea ei  si brutalul lui , atrageau privirile ca un magnet...
      Nu stiu cat era ora , dar era destul de tarziu, aveam ceva de lucru si nu observasem ca trecuse timpul..Lampa de pe birou , isi trimitea lumina strict pe laptop . Ridicand privirea , am observat , bezna din camera. Mi-am luat o tigara si am iesit in balcon... Aerul rece , imi mai trezi putin atentia.
  - Nu draga , dar sincer, mie mi-e mila de ea. ..E si tu , acum , nu ii poti da tu sfaturi. Nu cred ca sfatul tau este unul pertinent si oricum , nu poti sti exact ce este intre ei.
Sotia mea , vorbea la telefon.
Am tras ultimul fum si am intrat. In bucatarie , sotia pregatea  masa .
- S-a intamplat ceva , am intrebat-o!?
- Carmen , este suparata . Prietena ei , casatorita de curand , are o viata foarte grea cu sotul. Ea vrea sa intervina ..
- Da?! intreb intr-o doara.
O privesc. Am o sotie extrem de frumoasa. Ma ridic si o strang in brate. Ea se dseprinde cu greu si continua.
-Stii despre cine e vorba?!
Ridic din umeri.
- La noi pe scara , sta in chirie , la doamna farmacista , un cuplu. Foarte frumos dealtfel, spune ea , gustand din salata pe care o pregatea. Imi intinde furculita si gust si eu. Ma saruta pe frunte.  eu zambesc. Doamne , cat o iubesc !
 - Sunt foarte frumosi impreuna , ea zici ca este un copil , iar el un barbat asa ,aprig.
Dintr-odata , am fost atent. Am privit-o fix.
- Ea blonda miniona si el brunet , masiv, cu parul lung?!
-Da , raspunde scurt.
- Si , intreb , vrand sa-mi spuna mai departe.
Se opreste , cu furculita in mana si ma priveste atenta.
- Ii stii ?!
- Nu . I-am remarcat , de un timp prin zona.
- Ei , da , stau la doi. Draga , zice ea incet , in timp ce se aseaza in bratele mele , acum sincera sa fiu , eu am auzit cearta la ei . Cel putin asta vara. Dar stii  ca au o fetita ?!
-Nu , habar am . I-am vazut numai singuri. Ii cuprind mijlocul si o sarut din nou. Nu ma pot abtine , in preajma ei...
Ma priveste in ochi si continua, cu tristete in glas.
- Cred ca isi bate sotia . Pobabil si fetita. Intr-una din zile , pe scara blocului se auzeau tipete , urlete , eu veneam de la slujba , eram pe la etajul unu . Nu urcasem mai mult de trei-patru trepte spre etajul doi , ca s-a auzit o usa trantita , apoi am vazut-o pe ea , coborand pe scari , tragand dupa ea fetita , Erau desculte. Aproape , m-au daramat. Am intrebat , daca s-a intamplat ceva , dar nu m-au auzit. Amandoua plangeau...
Am strans-o in brate ...
Iubirea este un sentiment pe care putini oameni il traiesc cu adevarat. Iubirea este sentimentul , care tine o viata. Nu se stinge. Nu moare . Este constant. La fel. Tot atat , ca in prima zi...iubirea nu este peste tot . Iubirea e rara....Nu e acolo unde crezi ca o vezi. Este acolo , unde o si simti...