Oamenii minunati , de altadata...

       
               Eram copii. De dimineata pana seara , alergam si tipam. Joaca , parca , fusese creata special pentru noi. Copii plini de viata , copii zambitori , copii rosii in obraji , copii murdari dar fericiti , copii saraci dar destepti , copii plini de fericirea pe care , doar copilaria ti-o poate oferi - astia eram noi , cei de-atunci !
  Printre noi , oamenii maturi  se luminau si ei de fericirea noastra ! Printre noi , ei oamenii mari de-atunci , pareau si chiar erau fericiti ! ... Ce n-as da sa mai traiesc , macar o zi , in acele vremuri...
  Ce mare durere am in suflet , pentru ca multi dintre acei oameni minunati , nu mai sunt... Tatal meu , orasean get-beget - cum ii placea lui sa-si spuna ! - era un tip inteligent si cult , dar patima bauturii , l-a stricat si ne-a facut si noua viata amara ! Nu , nu-i port pica , l-am iertat demult si chiar si asa , as fi fost extrem de fercit sa-l mai am alaturi o zi , macar... Mamaia  - mama tatei - femeie frumoasa , satena cu ochii verzi , ne-a fost noua nepotilor, cea mai buna mamaie din lume ! Stiti , bunicile alea din povesti ?! Ei bine , ea a fost mamaia perfecta : buna , amuzanta , descurcareata , ocrotitoare , dreapta si indulgenta. Florica , Marioara , Stanca tiganca , sunt cateva dintre prietenele ei , pe care le vizitam cand si cand , impreuna cu mamaia... Pierdeam ore bune , ascultandu-le povestile si barfele... Eram foarte interesat de cum isi puneau ele ventuze pe spinare ! Priveam uimit , cum lua mamaia ventuza si cu somoiogul de vata o ungea cu spirt , ii dadea foc dupa care : jap , i-o lipea femeii pe spinare... Imediat , carnea femeii se umfla sub ventuza , vazand cu ochii...
 Doamne , cand venea iarna , cum ne lua ea prin nameti , cu colindetele ! Si strigam la portile oamenilor : Buna seara , la ajun ! Ca e maine Mos Craciun ! Intr-un ceas bun , hai cu trei !- o puneam si pe ea la socoteala !.... Oamenii din pragul casei strigau :
   -Tu esti Marito ?!
   - Eu , bia ! raspundea mamaie .
   - Hai fa in casa ! ne pofteau oamenii.
Noi intram , cu traistile noastre mari , agatate de gat si ne asezam la masa . Unii ne dadeau covrigi , dar erau si unii care ne dadeau eugenii !...Cine dadea eugenii , era bogat !... Mamaie , servea un pahar de vin negru , scos din butoiul din pivnita ! Atunci il scoteau ! ... Cat mergeam noi , pana tarzior in noapte , pe la zeci de case,  ea se ametea usor si noi radeam si-i ziceam :
 - Mamaie , te-ai imbatat !
 - Hai bia , ca n-am nimic ! Da' sa nu-i spuneti lu' mata !...
Si noi nu-i spuneam !
 Intr-un an de revelion , noi copii am fost la un vecin . Tata s-a culcat  - ca se imbatase!-  de pe la 7 seara si mamaie , a plecat si ea la o prietena!... Mama , chiar a zis :
 - Ia uite , fac revelionul singura ! Pana si mata-mare , face revelionul in alta parte !...
Spre dimineata , mamaie s-a intors acasa . Cand mama i-a deschis usa , mamaie imbujorata , a zis razand :
- Ce facurati fa , venirati toti sa-mi deschideti usa ?!...
Si acum mai radem cand ne amintim , cate a zis si a facut mamaia noastra !...
Intr-una din zile , ma uitam la un meci de fotbal , la televizor. Mamaia , a venit si ea si s-a asezat langa mine . La un moment dat, se da un gol .
- Nu-mi place bia , zice ea !
Imediat , incepe reluarea golului .
- E, da-i dracu' , ca acu' se preface ! o aud pe mamaia zicand...
Doamne , cate amintiri am cu ea !...As putea sa va povestesc , o zi intreaga !...
Amintirile mi-au fost starnite de decesul unuia din fostii nostri vecini . Om de inalta clasa , care a facut parte din patura bogata a societatii de atunci. Astazi un batran uitat , intr-o casa mica si darapanata,  undeva  intr-un oras din Romania...