Amintiri
M-am departat de voi, pentru ca timpul a devenit prea compact, s-a strans in el si nu mai avem loc si de frumusetea noastra interioara, de ganduri si le lasam inlauntrul nostru, sa piara sau sa fiarba. Dar mi-amintesc. Asta e marea mea problema, ca mi-amintesc. si amintirile le compar cu astazi, cu fiecare clipa pe care-o traiesc. Existau niste vremuri demult. Si aveau un aer, pe care il puteai respira. Si feicare respiratie a ta, era frumoasa, pura, fara urma de meschinarie, fara ura, invidie. Mergeam uneori toamna sa ne plimbam. eram atat de tineri! Si o luam spre catedrala si in drumul nostru treceam pe langa un parculet, cu pomi tineri, niste meri padureti, cu frunze rosu-sangeriu si apoi treceam prin fata casei de cultura,, pe langa biblioteca si apoi ajungeam in fata catedralei. Pe partea cealalta era un parc, unde Duminica o fanfara, canta , iar oamenii stateau ore in sir si ascultau valsurile fanfarei...Ei bine, aceasta plimbare, in zilele cand ploile mocane