Omul de langa tine...

  Sufletele pereche , daca esti convins de existenta lor , le poti gasi , daca si numai daca tu esti dispus, sa-ti calci principiile si prejudecatile. Ca sa-ti accepti aproapele , cu toate calitatile si toate defectele lui , trebuie sa ai puterea de a renunta la tiparul pe care ti l-ai incropit in minte ... Si ca sa renunti , trebuie sa te intrebi , cum esti tu.
 Toti avem defecte. Suntem sau nu , constienti de ele. Daca nu le stim , ascultati-i pe cei de langa voi. Ei ni le spun in fiecare zi. Daca le stim si nu facem nimic sa le indreptam , abia atunci este grav.
 Ca sa mentinem o liniste in familie , o caldura , o siguranta , atunci trebuie neaparat sa-l acceptam pe cel de langa noi. Iar cel de langa noi trebuie si el la randul lui sa incerce sa-si indrepte defectele.
 Acele povesti de dragoste cu cei doi soti care traiesc pana la moarte , aceeasi iubire , ca in prima zi , exista pe jumatate.
 Sunt familii care se iubesc , se inteleg... Dar acestia se si respecta. Daca nu-l respecti pe cel de langa tine , atunci cu fiecare zi , il vei dezaprecia mai mult , pana cand  il vei urî.
Si de aici pana la despartirea definitiva , nu este decat un pas. Nu ca pasul ar fi greu , dar ar fi gresit...
Stiti ce inseamna a respecta ? Adica , a nu-ti permite sa-i adresezi orice cuvinte , celui de langa tine sau a nu-ti permite orice gest, cu cel de langa tine.
   Pentru ca ei ne sunt prietenii cei mai dragi. Si pentru ca nu ne dam seama de asta , decat atunci cand nu mai sunt langa noi...
                                                     Moromete, unul din prietenii vostri dragi, virtuali...