estetica-frumosului

  Am fost la curatenia de primavara. Am curatat terasa restaurantului. Am curatat pomii de uscaturi , am strans mizeria , am pregatit terenul pentru flori si arbustii pe care o sa-i plantam .      ...Si am mancat iepure . Bun , facut la cuptor , cu masline si vin si cate si mai cate. Excelent...Pacat de restaurantul asta ! Este superb, dar degeaba. Oamenii trec , se uita si merg mai departe... Asta e situatia .    Ce vroiam sa va spun , este ca am stat si la taclale si printre altele am avut o dilema. Ne-am amintit si de colegii din generala sau liceu , dar si de prietnii din copilarie. Ce ni s-a parut ciudat tuturor , a fost faptul ca niciunul nu a pastrat legatura cu niciun prieten sau coleg . Si ne-am tot intrebat , de ce se destrama aceste legaturi , care , de fapt  se intind pe ani de zile de relatii unii cu altii, dar apoi , abia daca mai vrem sa ne amintim. Sau daca totusi ne intalnim un prieten din copilarie , sau colegul dintr-a patra , nu ne invitam unii la altii , nu merg

  Am inima grea , foarte grea ... Ma doare sufletul , ma doare pana la prasele... Imi plang toti porii , imi plang ochii in strafundul lor , dar trebuie sa nu arat nimanui asta... Un bun prieten al fiului meu , un copil de 17 ani si 10 luni a murit.. Mi-e atat de greu sa spun asta!..Sunt daramat . sunt terminat. Pe copilul asta il simteam , ca pe fiul meu... Zambea tot timpul , era un copil cuminte , asa cum isi doresc toti parintii ...Nu mai pot !!!!....Doamne , unde ai fost ?...A murit la fotbal, la un simplu meci de fotbal !...Doamne , nu-mi vine sa cred ca acest baiat , cuminte , inocent si extrem de frumos , la suflet si la trup , nu mai este !...Mi-e extrem de greu ! Mi-e foarte greu ! Ma doare sufletul fratilor !...

     Dom'le, totusi , am o dilema ! Eu , cel mai mare bocitor al acestor vremuri , am o mare dilema ! Cum vine treaba asta ? Nu avem bani , ne plangem la toate colturile , strigam si purtam pancarde ca  murim de foame , suntem vai mama noastra , copii ne sunt jerpeliti si nemancati , vin strainii si filmeaza copii dezbracati , in vreun catun uitat si mizer , traim in gunoaie si sobolani , dar cu toate astea , avem masini !         Si asta nu e tot , avem masini , dar avem si bani de benzina ! Si nu putini , multi !   Circula masinile , ca e luni , ca e duminica , nu ai loc sa te misti !   De unde dracu or avea mai fratilor, bani de benzina ?...   Eu muncesc si nu imi permit sa vin in fiecare zi la munca cu masina , seful are afaceri si abia , face fata  ,sa bage benzina in masinile care trebuie sa faca treaba , iar astia circula toata ziua , de dimineata pana seara , dar nu circula , misuna !..Treaba asta imi ridica mie , un mare semn de intrebare !!!...    De unde or avea r

            Cer senin si soare...Parca as fi de la meteo!...Da, astazi am iesit toata firma la o cafea. Asa a avut seful chef. Uneori , nu are o priodicitate , ne scoate la o cafea. Frumos , o reuniune haioasa si calma , de unde am mai auzit unii de altii , ne-am cunoscut mai bine si ne-am facut cunoscute problemele si grijile , dar si fericirile si pasiunile...   Au fost hohote de ras , dar si marturisiri greu de digerat , care au produs reactii impulsive , dar si ironii...Depinde de fiecare ce a inteles. Suntem o mana de oameni , dar atat de diferiti !...Unul e taciturn , altul e prea volubil , altul impulsiv , eu sunt prea realist si prea idealist - daca va puteti imagina o asemenea persoana !-, fetele , ca fetele, cu probleme si curiozitati , cu gelozii si discutii interminabile pe subiecte banale , pe care doar ele le pot transforma in probleme nationale... Ce sa mai ! Daca am fost capabili sa discutam de dimineata de la 10, pana pe la 15, va dati seama cat eram de nevorbiti !

          Va salut astazi ca si altadata , va salut cu zambet si incruntare, va salut din scaunul meu , va salut fara sa va stiu si fara sa ma stiti...Astazi am muncit , doar nu va asteptati sa spun ca m-am distrat. Am muncit ca un dobitoc inhamat la jug si ca in fiecare zi , am privit in rastimpurile , cand mai trebuia sa-mi sterg sudoarea , lumea...O lume cenusie si cu capul plecat...Stiti ce e contrastant si de necrezut?...Faptul ca eu par pesimist , poate chiar depresiv ...Ca par un om care tot timpul jeleste..Dar chiar nu sunt , sunt doar obiectiv. Si nu despre mine vorbesc. Mie de bine de rau , mi-a dat Dumnezeu , tot ce mi-am dorit. Eu cand va spun toate aceste jelanii  , cand ma plang , o fac pentru oamenii de langa mine. Mie unul mi se rupe sufletul , cand ii vad trecand cu capul plecat , cand ii vad numarand cei cativa leuti , ca pe o comoara!...Mie mi-e mila , fratilor ! Si cand spun ca mi-e mila , apoi sa stiti , ca ma doare sufletul. Nu pot sa fiu multumit ca eu am si c

               Va aduceti aminte pe timpul comunismului , cum ii priveam pe oamenii care veneau de la IREB sa ne dea drumul la curent ?... Pe timpul comunismului , de la ora 18 pana la ora 20 , se lua curentul . Iarna ,stateam 2 ore pe intuneric in case , pe intuneric si intr-un frig naparznic. Caldura nu ne mai dadeau de ani de zile ! Unii dintre noi aveau cate o baterie de masina , la care cuplau un bec , altii aveau cate o lampa pe gaz , altii lumanari , iar altii stateau pe intuneric... Stateam de vorba., ce sa facem ?... Mama , imi aduc aminte, pregatea masa , de obicei oua amestecate in tigaie , spargea si 2-3 cepe , si aducea tigaia in dormitorul unde stateam toti . O punea in mijlocul patului , pe un prosop si mancam acolo , infasurati in paturi groase . Intingeam in tigaie painea si mancam . Era o nefericire crunta si o saracie lucie. In linistea aia adanca, nu se auzeau decat inghititurile noastre...   Ne uitam pe geam si pandeam din intuneric , ora cand trebuia sa ne dea

          Sunt iarasi perplex , de  absurditatea acestui tip de societate, pe care am construit-o iresponsabil noi ,toti romanii si  care ne coboara cu fiecare zi mai adanc si  mai adanc in groapa disperarii ! Ne-au transformat existenta intr-o fobie , fobie de ziua de maine , fobie de existenta , fobie de a trai . Suntem atat de stresati si atat de incapacitati de orice ,de miscare , de traire , incat ne-au redus existenta normala la o existenta infirma . Uitati-va in jur si o sa realizati ca nu mai suntem noi , nu mai avem mandrie , nu mai avem dorinta de a ne zbate , de a ne lupta pentru o viata mai buna ! Nu mai avem nici macar demnitatea pe care o aveam pe timpul comunismului ! Suntem o tara de oameni indobitociti !  Si chiar daca am mai avea o licarire de speranta , ce am putea face ??? Cum sa te misti intr-o tara in care miscarea este ilegala sau este urmarita si studiata de un guvern incapabil sa inteleaga , rolul omului si drepturile sale !!!    Este imposibil sa construies