estetica-frumosului

     Telefoanele suna. Raspundem sperand sa fie vreo comanda. Pana acum , nimic. Speram sa facem bani de salarii . Telefoanele suna... De la apa , de la curent , de la diversi creditori...Comenzi ?Niciuna...Ne-am dus in jos, tot mai in jos...Colegii mei , sunt toti suparati...Seful e praf...Eu sper si incerc sa ridic moralul tuturor...Numai ca nu reusesc...Craciunul a trecut..Taras-grapis, a trecut...Sau l-am petrecut cu lipsuri si sperante....Bine , nu ma vait , doar va spun ca sa nu credeti ca ne-am distrat maxim!...Aseara , am facut o iesire si am discutat , ascultand Alifantis...Ca de obicei...Am dezbatut si-am intors pe toate partile vietile fiecaruia , cautand sa vedem unde am gresit...Toti am gresit in acelasi punct...Am ramas in Romania...Daca am fi plecat, sigur astazi am fi fost undeva pe Coasta de Azur, distrandu-ne...Toti oamenii constienti , au plecat...Toti cei priceputi au plecat...Au ramas ai mai prosti...Au mai ramas hotii ...Si cativa inconstienti...Printre care si

      Era iarna...Aveam 12 ani...Ninsese si era ger.. Caldura nu aveam...in casa erau 8 grade. Se apropiau sarbatorile de iarna si toata lumea se pregatea , adunand in camari legume, fructe , oua si cate si mai cate....Noi nu aveam  nimic...Stateam in sufragerie si faceam podoabele pentru pomul de iarna : ghirlande din hartie creponata , cosulete ...Tata venise acasa beat , ca deobicei si se culcase...Se facuse ora 14 . Ne-am imbracat gros si pentru ca nu aveam nici apa , am luat doua canistre , una de 10l si una de 5l si am pornit catre o cismea , care era la cateva strazi distanta de noi...Cativa oameni , infasurati cu fulare si caciuli groase , mai bantuiau gerul orasului...Cismeaua curgea , pesemne o lasasera asa , ca sa nu inghete...Am umplut canistrele si am pornit inapoi...Greutatea lor ne facea sa ne oprim cand si cand..Gerul ne biciuia fetele, mainile ne inghetasera...Manusile noastre , nu reuseau sa ne incalzeasca . Cei cativa oameni pe care i-am intalnit in drum , ne prive

     Cerul sta . Sta deasupra noastra , apasat si cenusiu. Oamenii rataciti pe strazile orasului, se chinuie sub hainele groase sa gandeasca , sa dramuiasca bruma de bani pe care o au , pentru a sarbatori nasterea Domnului , asa cum ar trebui...Doar ca, nimeni nu stie cum sa faca asta !...E prea mare greutatea asta , sunt prea dure vremurile astea , pentru sufletele noastre obosite si batrane...Cum sa impartim suta de lei pe care o avem in buzunar , la zecile de nevoi pe care le avem?!...Cum sa ne platim apa , curentul , gunoiul , mancarea si cum sa mai cumparam si un cadou de Craciun ?...Cum sa le facem pe toate din 100 de lei?!...Cum sa traim ?!...Prost!   In fine, pentru ca nimeni nu are un raspuns si pentru ca oricum nimeni nu-mi raspunde , trec mai departe sau merg mai departe , incet , asa cum am facut si pana acum...Romania saraca si furata , se chinuie sub iarna asta uscata si inghetata sa supravietuiasca...si noi la fel...Suntem la munca si ne intrebam unii pe altii c

  Ce de toamna frumoasa ! Cata imbelsugare si cata culoare ! Cate frunze multicolore si doamne , cat de mult prinos in toate....    Ma incearca asa o simtire , de la un timp...Viata este prea frumoasa ca sa o ratezi...Mie unul mi-e tare draga! Cu toate ale ei . Cu necazuri si tristeti , cu greutati si riscuri , cu dezamagiri si revolte , cu toate , cu toate...Daca nu ar fi acest frumos al existentei noastre , fericirea , zambetul , implinirea , reusitele , visele atinse , telurile si sperantele , poate as fi si eu reticent ...Dar daca ele exista , sunt , atunci  viata este mai mult decat perfecta.   In fine , e prea toamna , prea frumos ca sa nu va spun cat iubesc acum , tot si toate care ne inconjoara. Am fost in piata , dupa de-ale gurii ...Stiti , piata e plina de bunatati , de tot ceea ce poate exista !  Nu m-am mirat , dar m-am oprit pentru o secunda in drum si am visat , cum fac uneori... Dintr-o taraba se faleau de mama focului , conopidele cu fustele lor incretite , iar

Eeee si ploua ! Ploua de-adevaratelea , ploua si ne este dor! De tot ce a fost odata ! Ploua peste noi si pe pamant! Ploua cu amintirile fiecaruia dintre noi ! Si ne ploua gandurile si vietile ! Si ele parca renasc !Si odata cu ele si noi ! Ne uda la radacina sentimentele si de-aia iubim mai mult cand ploua!... Vecinele si-au scos galetile pe buza scarii si ploaia le umple , de parca ar fi vrut sa le ajute... E buna vecine , pentru spalat pe cap ! mi-au spus soptit, de parca ar fi fost un mare secret ...  Am pornit prin ploaia mea , si am vrut sa-i iau toata apa in sufletul meu... Hei ! aud un glas baritonal... Unde te duci fara umbrela ? ma intreaba un vecin apropiindu-se grabit. I-am zambit si refuzand politicos adapostul umbrelii sale , m-am oprit la buticul din colt sa-mi iau un pachet de tigari.... Mie imi da aripi ploaia , ma renaste din cenusa grijilor si necazurilor ...Incerc sa inspir tot aerul asta ud si sa-l pastrez in amintirea gandurilor...Sa nu-l uit in vremi de caldu

    M-am tot gandit sa va spun sau nu , un lucru. Nu ca ar fi ceva jenant , ci pentru ca nu stiu daca m-ati crede.  Eram copil , nu aveam mai mult de 6 ani . Mamaia , sufletul si salvarea noastra, era plecata cam de o saptamana la Bucuresti , la fata ei. O chemase sa o mai ajute si pe ea. Si de obicei statea cel putin o luna , daca nu mai bine...   In dimineata aceea ne-am trezit pe la 8. Eram singuri acasa, eu si sora mea. Seara mama si tata se certasera rau  , tata venise mort de beat si sparsese prin casa ,  facuse mare scandal.... Noi plansesem cateva ore bune , inainte de a adormi. Dimineata cand ne-am trezit , sora mea mi-a zis :  - Hai sa ne rugam , sa vina mamaia inapoi !  - Da , dar doar a plecat de cateva zile , crezi tu ca Dumnezeu ne va asculta ?am intrebat eu mirat. Dragii mei prieteni , asa cum eram, in pijamalute , ne-am ridicat in genunchi in mijlocului patului si am inceput sa ne rugam cu voce tare : - Da Doamne sa vina mamaia !... Si dupa fiecare propozitie

   Uneori , ca sa ne treaca vremea , in zilele vacantei mari , cand copiii plecau la bunici , la mare sau la munte , noi  care nu plecam niciodata nicaieri , ii mai trageam cate-o pacaleala bunicii ...    Mamaia se intorsese de la fata ei de la Bucuresti. Statuse vreme de doua luni plecata , iar noi ii dusesem dorul... Eram bucurosi nevoie mare , ca venise acasa ... Ne-am instalat in dormitorul mamei si am stat  cu ea si sora mea de vorba. Ea ne povestea ce ne mai faceau cei doi verisori de la Bucuresti , iar noi ii spuneam despre certurile parintilor... Orele se scurgeau, iar noi nu ne mai saturam de vorbit cu ea. La un moment dat se aude un zgomot puternic, pesemne pe sosea trecea o masina de tonaj greu. Mamaia mirata ne intreaba :  - Ce se aude maica ?... Fara sa gandeasca o secunda , sora-mea zice : trenul ! Noi stateam in centrul orasului , pe artera principala , iar gara era foarte departe de noi... - Ce tren , bia ? ! zice mamaia parca neincrezatoare Eu intru in jocul so

    Wow, s-a dat bacul la mate !... Cate vorbe, cat naduf aruncat de pamant!... Politia , jandarmeria , mascatii , securitatea nationala , ce mai , toata floarea detectivilor , doar doar , vor prinde pustimea cu telefoane , cu casti , cu fituici, cu ceva scris in palma !... Frauda nationala !...Toata presa a vuit , moderatorii de emisiuni au improscat cu saliva invitatii , ministrul educatiei a fost certat de toata tara , bieti directori de scoli arestati , profesori dezbracati la piele si controlati de ceva maruntis, ce sa mai ... a trecut acceleratul !!!...   Bai fratilor , ce-a fost la gura site-urilor ! Mai ceva , ca pe marginea santului ! Ba ca au aparut subiectele , pe net , ba ca au arestat nu stiu ce amarat de director , ba ca n-au fost primiti copiii la bac ! Ceva de speriat ! Parol! E, nici chiar asa ! Ptiu drace ! Piei satana !  Romanii au facut din bacul copiilor , o arena de lupta ! Au speriat bietii copiii , de nu le mai vine astora sa mearga la scoli mai inalte ! I-am

             Atata zbatere , atat de mult patos si atat de mult chin,pentru a da jos pe unii si a-i inalta pe altii ...Nu pe voi insiva , nu pentru vreun muncitor care vine plin de praf de la munca , nu pentru vreun tanar eminent sarac , nu pentru vreun copil parasit de parintii plecati la munca in strainatate , nu pentru ei va luptati voi si nu pentru voi va luptati !...            Indoctrinati de doar cateva promisiun i , incercati sa-i inscaunati pe unii , apoi pe altii , sperand ca pana la urma , vom gasi piesa potrivita in acest puzzle politic. Nu ca ar trebui sa stam cu mainile in san , dar nici sa ne sacrificam moralitatea sau integritatea morala, pentru niste promisiuni verbale. Inscaunatii de-acum, sunt tot de noi suiti in jilt... Ati iesit in strada , ati scandat lozinci imorale ,v-ati lasat copiii singuri in casa pentru a merge la vot si a-i urca pe ei , nu pe voi , sus in jiltul puterii !... Si ? Cati bani aveti acum in buzunar ? Sunteti mai sanatosi ? ...           Eu n

     Buna sa va fie inima , oameni buni! Ma trezii , asa , cu un chef de vorba , de nu putui sa ma abtin sa tac. Si uite-ma! ...   Sunt la birou . Sunt singur. Seful a plecat la masa , colegii au plecat si ei sa manance o ciorba de burta. Eu am mancat doua oua fierte , cu branza si rosii. M-au uns la suflet. Am baut si-o cana zdravana de apa rece. Parca sunt alt om... ... Dis de dimineata , am plecat ca omul , spre servicu. Cu servieta mea veche intr-o mana si un ziar in cealalta . La colt de strada ma intalnesc cu nea Mihai.  Zambesc si ma opresc cu el la vorba. Dupa replicile obisnuite : ce faci vecine? bine, la munca! , el se apropie de mine si-mi sopteste la ureche: ati auzit ultima stire? Eu ridic din sprancene , el continua: - Ies maghiarii in strada ... - E?! zic eu - Da , dom'le, imi spune el , tot incet. Astia nu se joaca. Stiti ca nici Ceausescu n-a putut sa le faca astora nimic. Sa vedeti , dom'le , se porneste revolutie ... -Hai vecine...! si n-apuc sa s

      ...Curtea noastra, era plina de pomi fructiferi... De cum intrai pe portita din lemn , in stanga se lasa gradinita mamei, plina cu visini, ciresi si caisi...Printre ei apareau primavara ghiocei si viorele, dar mai ales tamaioara , care era plantata de mamaia. Unele se treceau si altele  abia atunci infloreau , era ca un ciclu care parca se relua sub o alta intruchipare... Stiti , totdeauna asteptam cu atata ardoare sa se coaca caisele , incat pana nu capatau culorile coacerii , nu indrazneam sa rup vreuna . Acum , la batranete , stau si ma intreb : nu rupeam niciuna pentru ca eram eu atat de rabdator sau pentru ca nu ajungeam la crengi?!... Oricum o fi fost, cert este ca abia cand se coceau , abia atunci mancam din caisele zemoase si dulci.   Era atat de frumoasa si totodata atata de trista curtea in care am crescut!... Trista pentru ca uneori din launtrul casei se auzeau certurile parintilor si frumoasa pentru ca acolo am trait noi cu mamaia noastra , cu mama noastra si chia

''Iubirea natanga, s-a prelins si s-a sters demult ''.... Asa mi-a spus. Am ascultat-o tacut . Privirea ei trista , spunand durere , mi-a adus o mila , parca neexistenta in sufletul meu.  -Am incercat...am tot incercat...N-am ce face , spuse si-si intoarse privirea catre strada ... - Sunt doi copii , am spus ca un prost , vechea poezie... - Stiu , mi-a retezat-o . Doar eu i-am facut... -Am obosit , nu pot educa un om , care si-a trait viata mancand si dormind... Nu-l pot trezi din somn la 40 de ani, nu-l pot ridica de la masa la 40 de ani... Crezi ca nu am gandit?!... Se sprijini in cot si trase adanc din tigara. Fumul o invalui intr-o aura ciudata , care disparu in cateva secunde... - Am vrut sa ma alatur majoritatii , sa creez o familie ... Mie nu mi-a iesit. Si nu vreau sa sufar toata viata. Viata poate fi linistita. Nu neaparat frumoasa , dar linistita poate fi. Eu o vreau macar linistita , si-si trecu mana prin parul ei negru... - Acest om mi-a adus in sufle

       Ploua , ploua pe noi . Ploua ca un sfarsit , ploua cu plans si cu lacrimi... Ploua , fratilor ... Balconul deschis , perdeau se misca , aerul rece si curat patrunde in casa si-mi produce aduceri aminte , exact ca un medicament de memorie... Chitara mea sta cocotata intr-un stativ, numai ca atunci , demult , o luam si cantam, cantam pana spre seara...Ce a ramas din vremurile alea?... Nimic... Amintiri intr-un ungher al mintii mele... Am fost in cimitir . Si-am plans . Am plans pentru toti mortii. Am plans cu sufletul in gat. Mi-e dor de toti oamenii aceeia.De vecini , de cunoscuti , de cei despre care doar am auzit. Mi-e tare dor de linistea si cinstea acelor vremuri. Mi-e dor de mirosul vremurilor trecute. Voua va este dor ?! ...   Si ploua si perdeaua se misca ...si mie mi-e dor... Fulgerele strabat cerul si eu sunt mai singur ca niciodata. Unde sunteti toti ?! Ce mi-as dori sa vina la usa mea o vecina sa-mi ceara o cana de zahar ! Ce mi-as dori sa vina un copil sa ma chem

   Suntem in starea perplexa...    Pana acum cateva ore ,eram intr-o continuua alergatura.Ne venise o idee geniala! Credeam ca am gasit solutia !... Urma sa deschidem cea mai buna afacere din lume !... Idee originala , mergeam si la OSIM sa o brevetam...  Ne-am gandit - un grup de prieteni - sa facem un centru de colectare. Este ecologic ! Poate obtinem si niste fonduri UE.. Un prieten de la registrul comertului , ne ajuta cu autorizatiile...           Cu amplasarea centrului era mai greu ! Dar cred ca reuseam pana la urma si cu asta ! O spaguta , o masa , cateva miare de euroi.... E reuseam noi !    Centrul de colectare urma sa-l amplasam la intrare in parlament. Acolo , am observat noi ca este vad comercial...   A! Nu v-am spus ?! Ne gandisem sa  colectam prostie . Dar si hotie ...            Dom'le,  ne stransesem intr-o asociatie si plateam destul de bine. 10ron/kg.   Scapam de prostie , scapam si de hotie... Nu ca ne-am gandit serios , le colectam si le incineram... E

 Se insereaza , bate de noapte... Noi suntem inca la birou. Am terminat o lucrare. Imi astept colegul care termina si el in cateva minute. Mai scriu din gandurile astea adunate ...         Romanii ''cu judecata''  ,  l-au eliberat pe Nastase. Zice useleul ca e bine... Pai atunci , inseamna ca  astazi se bucura , 7.5 mil de romani.     Au facut femeile taranci , din satele unde USL-ul a iesit 99% , cozonaci si placinta cu branza... Au scos taranii  , vin proaspat din pivnita...Au iesit intelectualii din institutiile statului si au napadit restaurantele sa inchine un pahar de sampanie... Au fugit doamnele sa se gateasca , au facut pensionarii prajituri si-au gatit carne , de dragul puscariasului eliberat...   Toata tara  este in extaz... Idolul celor 7.5 milioane de romani, a iesit din puscarie... Cel mai adulat puscarias a fost iertat... Premierul roman , a spus ca il felicita pe infractorul Nastase si chiar isi doreste sa se vada, in urmatoarele zile ...        Pu

     Este ceata. Dar incet-incet se ridica. Din biroul meu , vad strada. Va intrebati cum de scriu cand sunt la birou !? Ei bine , noi ne asteptam clientii , care nu mai vin . Cat sa lucrezi la trei hartiii ?! Din primavara anului trecut , afacerile sefului nostru au mers intr-un picaj clar. Nu mai suntem siguri  pe locul nostru de munca. Nu stim ce sa facem . Am folosit toate caile de promovare , pe care ni le-am permis , dar degeaba... Asa ca daca nu vindem nimic , nu suntem platiti. Si noi intelegem , pentru ca este logic. De unde sa luam bani , daca noi nu producem nimic!...   Sunt cativa pupincuristi care au acaparat toate afacerile din oras ! Astia si rahat daca ar vinde , s-ar cumpara!  Au mai aparut si cateva hipermarketuri si iata cum ne saracim singuri , cum ne pleaca si ultima bruma de banuti din oraselul nostru , vai mama lui...   Ne intrebam si noi unii pe altii , ce facem fratilor ?! Toti spun acelasi lucru : Te salut din mers ! Imi iau traista la spinare si

     Am plecat catre casa de la birou si mergand incet si gandind la ale mele , simt ca cineva ma trage de maneca. Ma opresc si in spatele meu statea zambind cu toata gura, colegul meu de banca , Valentin , colegul meu din scoala generala... Dupa ce ne-am tot imbratisat si ne-am tot intrebat : ce mai faci? si ne-am tot privit , pret de minute in sir, am pornit amandoi asa hai-hui prin orasul nostru , prafuit... Terminase liceul si facultatea  de imbunatatiri funciare , se angajase undeva pe langa Bran , dar cum politica romaneasca urca si coboara oamenii pe scara sociala , se reintorsese in oraselul nostru. Vanduse casuta , pe care si-o luase impreuna cu sotia sa, o oradeanca pe care o cunoscuse in ultimul an de facultate si cu care facuse un baiat , acum un vlajgan de 20 de ani si se mutasera int-un apartament cu doua camere , intr-un cartier din nordul orasului nostru. Ne-am povestit pe scurt , ce am facut  in toti acesti ani, ce ganduri si sperante avem , ce simpatii si antipatii po

            Undeva in noi , in mintea fiecaruia dintre noi , exista speranta , care plapaie si nu se stinge pana la final ... Priviti strada , uitati-va in ochii oamenilor pe langa care treceti ... Daca dati la o parte durerea si disperarea , daca faceti abstractie de saracia incrustata pe chipul romanului , veti putea citi licarirea sperantei ratacite undeva . in inima lui...   Astazi , o colega imi spunea , cu speranta :   - O da Domnul , si s-or angaja si copiii astia ai mei! Eu am privit-o si ea vazandu-mi intrebarea pe chip, a continuat sa-mi expuna gandurile ei : - Cine stie ! Cat o sa mai rabdam?! Pana la urma trebuie sa incepem sa o ducem mai bine !Prea multa saracie in popor si prea bogati  hotii astia care ne conduc de doua'j de ani! spuse ea si-si trecu mana prin par , suparata Am privit-o atent , ridurile si-au facut drum lung pe chipul ei , ochii au coborat in semn de tristete, iar colturile gurii s-au aliat cu sufletul femeii...   Daca vreti sa cunosteti roma

 O maturatoare isi face de lucru pe marginea drumului , un caine trece zgribulit pe langa ea si traverseaza atent strada. Ati observat cum trec cainii strada ?... Se uita in stanga si-n dreapta  si traverseaza numai daca nu vin masini. Bravo lor ! ... Astia par mai destepti decat noi  si nu se stie daca chiar nu sunt!...  Este o zi posomorata ,  cu un ger destul de molcom , cerul sta deasupra , doar sa cada . Trotuarele sunt goale , ici-colo cate un trecator , purtand mandru cateva sacose de la Kaufland , trece sfidand parca , saracia din jur...   Doua doamne s-au oprit de vorba si din gesturile lor , par a-si exprima nefericirile , una alteia ... De o vreme incoace , suntem mai saraci , mai fara speranta , ca pana acum... Stiti , parca inainte mai aveam pofta aceea de a va spune tot felul , acum cand vad ca toti in jurul meu se plang , ca sunt din ce in ce mai bolnavi si din ce in ce mai singuri , parca ma simt si eu la fel ...   Nu mai avem nimic, saracia ne-a acaparat de tot ,