De-ale ploii ...

            A trecut prea mult timp ...A trecut vara si nu v-am mai scris...De parca scrisul ar durea !...O vara plina de ploi , exact asa cum mi-am dorit !...Numai ca ma simt si vinovat, pentru necazurile pe care le si face ploaia ..Pentru ca eu sunt cel , care ma rog mereu,  sa ploua !...Totdeauna , mi-au placut ploile...Ploile molcome si lungi...Ploile care-ti bat in pervazul ferestrei si-ti umplu gandurile cu amintiri!Sunt feerice si ne starnesc sufletele , le zboara , le falfaie si le poarta hat, in departarile trecute ale existentei...
  Cand eram copil , ieseam afara in ploaie , cu bratele ridicate si stateam asa , simtind-o pe obraji , pe maini , vrand s-o prind pe toata , sa ma ploua numai pe mine ...Mama iesea in balcon si striga la mine : ''Intra in casa , ca te imbolnavesti !'' Cat ma durea acea chemare !...Sunt fiul ploi , cu siguranta !..Cand ploua  iubesc , cand ploua sunt indragostit , cand ploua sunt duios , cand ploua sunt generos , cand ploua mi-e dor !!!...
   Acum sunt batran si mi-e rusine , mi-e frica sa nu se spuna ca sunt nebun , mi-e teama de ce vor zice ceilalti , dar as sta in ploaie si-as colinda-o cu picioarele goale , as cutreiera-o in lung si-n lat si as iubi in ploaie...Sunt batran , dar daca ne-ar sta in fire , noua varstnicilor , as iesi in ploaie si m-as juca ...orice joc al copilariei...as alerga , as calca in toate lacurile , as sari fix in ele , si as face turte din noroiul strazii...
  Haha, eu n-am cumparat in viata mea o umbrela ...si nici n-am avut o umbrela a mea personala ...Uneori mi-e jena , cand ma intalnesc cu vecinii , in zilele ploioase si stau adapostiti sub stresinile blocurilor, iar eu merg agale prin ploaie , am un sentiment de jena, mi-e teama sa nu ma creada nebun !Hihi!...
  -Vecine , ma striga ei si-mi fac semn sa ma alatur lor.
  - Ma grabesc ! zic si eu si iutesc pasul
 - Umbrela nu ai ?mai ma intreaba cate unul.
- N-am gasit-o ! zic eu din goana si salut cu mana la frunte , grabindu-ma , doara asa sa scap de gura lor!
 Dau coltul blocului ,  bucuros ca am scapat si imi reiau pasul molcom , prin minunata mea ploaie !...
    Doar ai mei ma inteleg si cand ploua , tocmai atunci , fix in momentul acela , nu mai avem ba ulei , ba te miri ce condiment ...Pentru ca ma iubesc fericit !De-aia ! Si eu ii iubesc inmiit , pentru asta !..
.Incercati , sa vedeti cat e de minunat !..Ploaia te face mai frumos in suflet !...