Postări

Se afișează postări din mai, 2011

Pauza de pranz

   Maine este ziua copiilor... Afara ploua... Ma uit in portofel... As vrea sa numar ceva... Mai devreme a sunat un prieten sa-mi ceara niste bani imprumut, n-am putut sa-l refuz, i-am dat ce aveam...  Ploua... Ploua si la mine in suflet... Ploua peste Romania...M-am repezit pana acasa sa mananc ceva...   Ma uit perplex la televizor, cum unii inca mai promit, sperand ca cineva ii mai crede... Ma uit la moderatoarele televiziunilor de stiri, care mai cred ca fac inca, emisiuni interesante...   Comut pe alte canale, peste tot sunt fetiscane, probabil s-au ratacit, baietii le-au gasit, le-au dezbracat si ni le arata noua... prostilor. Opresc televizorul, consuma curent degeaba... Deschid computerul... Da , stiu, prostului tichie de margaritar ii trebuie...   Le multumesc celor care ma citesc... Maine este ziua copiilor. La multi ani , copii nostri romani ! Ma gandesc la toti copii : din bordeie , din blocuri , din case normale , din vile , din palate , din gari , din canale , din par

Democratia a castigat: ne-a invins!

    Am facut revolutie, am iesit ca prostii in strada, unii din curiozitate, unii din prostie, unii ne-am nimerit pe acolo si uite asa, unii chiar au murit crezand  intr-o iluzie ideala ...   Ne-am ales cu praful de pe toba, de fapt ce, am cerut ceva? Aaaa, parca da , libertate... Ei  poftim, ce am cerut , avem. Libertate... E buna? ... Tine de foame? Nu prea, nu-i asa?!   Ia uitati-va la mine, ce liber sunt! Scriu ce prostie imi trece prin cap, nu ma intreaba nimeni nimic, sunt liber ca pasarea cerului... Si tot ca pasarea cerului, umblu din creanga in creanga , sperand sa gasesc o farama de ceva... Si acum priviti-ne pe toti la un loc... Suntem un stol intreg!...  Ce am semanat am cules: politicieni corupti, care mai de care mai promitatori - ati vazut cate promit! -saracie la noi in case si in tara, din tinerii plini de speranta am ajuns cersetori la portile Europei, visele ni s-au spulberat si acum suntem niste batrani resemnati...   Ne-am plans ca am fost restrictionati cultur

Unde ne sunt hingherii...?

    Iubiti si cainii vagabonzi!... Cainele acela, de la gunoaie, care te maraie, este imputit , cu blana atarnand de atatea capuse si purici?     Sau sa-l iubim si sa-l protejam pe caiinele ala care ti-a trantit copilul la pamant si pe care abia l-ai salvat din gura animalului?     Dumneavoastra cei din organizatia nu stiu care , care iubiti mai mult javrele decat copii, dumneavoastra doamnelor si domnilor care, brusc - ca asa e la moda! - ati devenit iubitori de animale , de batranii singuri, care nu au ce sa manance , va pasa vreun pic?   Cati bani scoateti din aceasta '' iubire incomensurabila'' fata de javrele, pe care la aparati cu atata patos?!... Si ca si cum nu ar fi de ajuns, unii dintre noi cei de rand  , au inceput sa adopte aceeasi atitudine , de protectori ai maidanezilor.     Fratilor, voi nu intelegeti, cei pe care-i vedeti in mass media ca militeaza pentru convietuirea cu animalul, castiga bani de traiesc imparateste si ei cu toata familia lor si an

Inceput de sfarsit...

    A inceput vara... In cateva zile va incepe si vacanta copiilor... Cei care avem '' tara'' ,  ducem copii la bunici si in sfarsit, ne mai relaxam mental.  Mai scapam de corvoada scolii, de cheltuielile sapatmanale cu meditatiile , cu cartile si culegerile pe care fiecare profesor le vinde elevilor, de banii dati pentru te miri ce ocazie scolara, de banii de buzunar dati zilnic copilului si de corvoada de a-ti duce si ati lua copilul zilnic de la scoala.  Cei care nu avem '' tara'' e vai de capul nostru, ne trezim dis-de-dimineata, facem copilului micul dejun, ii lasam instructiuni : sa nu umble la aragaz, sa scoata catelul afara, sa nu deschida usa nimanui, sa nu intre in vorba cu strainii... Si dupa aproximativ 30 de min. dupa ce ajungi la servici incep telefoanele: ce faci?, cand vii?, mi-e frica!, bate cineva, la usa!, nu-mi place mancarea!, s-a luat curentul!, nu mai avem cablu! si telefoanele curg, seful te cearta ca ai venit la munca sa stai de

China - muza noastra

           Poate ar trebui sa ne alegem ca exemplu de urmat China, poate ar trebui sa nu mai avem atat de evident acest spirit de turma si sa indraznim sa param in fata acestei Europe, propriile idei de mentinere a unui echilibru economic, urmand exemplele bune din afara ei. Acum cand lumea se clatina si nici o forma de guvernare din Europa nu reuseste sa gasesca o solutie , nu inteleg de ce nu ne indreptam privirea spre societatile care sfideaza criza, printr-o alta pozitie fata de democratia, pe care occidentul o vrea dupa un tipar stabilit de el. Nu inteleg de ce nu ne schimbam optica fata de aceasta forma de societate si de ce nu suntem mai flexibili fata de comunsimul-democratic care functioneaza perfect in China.    Bineinteles, ca asta ar presupune schimbarea intregii clase politice si sigur la noi nu se va intampla curand , dar este evident ca  lumea este din ce in ce mai interesata de ceea ce se intampla in China si mai ales cum. Probabil ca nu peste mult timp, aceasta forma

Recunosc ca sunt betiv!

  De cate ori nu ati intalnit pe strada un betiv?... De cate ori nu ati vazut un betiv cazut pe marginea drumului?... De cate ori , poate , nu ati fost chiar voi , cei care ati mers dintr-o parte in alta a drumului, dupa cateva ore de bautura, undeva intr-o carciuma de doi lei ?...   Alcoolul este cea mai mare problema a omenirii, alcoolul distruge familii, copii, alcoolul ucide, alcoolul provoaca adevarate razboaie, alcoolul te decade , te coboara ca om  si ceea ce este mai rau alcoolul iti schimba personalitatea , aducandu-te la conditia de animal...    Pentru fiecare din noi, alcoolul este o problema , pentru ca stim ca ne face rau, pentru ca vrem , ne dorim cu toata ardoarea sa nu mai bem ,  sa fim ca vecinul, colegul, prietenul care nu bea , arata si bine si pe deasupra este si bogat!... Dar cum sa facem, cum sa ne distram, sa fim de gasca, cum sa mai discutam atatea chestii , daca nu bem! Cum ?!!!Sa mergem la o petrecere si sa-i privim pe ceilalti - majoritatea - cum inchina pa

Fara speranta...

  Orasul saracilor, un oras prafuit, orasul cu oameni garboviti, un oras trist , orasul care plange , asta este orasul unde eu traiesc.  De la celebra '' revolutie'' pana acum , in acest oras nu s-a facut nimic, nu s-a construit nimic, nimic nu s-a schimbat. Noi suntem din ce in ce mai saraci, micile magazine se inchid pe rand, marile fabrici si-au inchis portile atunci, imediat dupa '89, noi ne taram prin acest oras mizer cu sacosele goale , sperand ca poate dumnezeu ni le va umple...    Cateva case imense, ale celor care stapanesc judetul, rasar pe alocuri, printre bordeiele din chirpici ale noastre, amaratilor...     Am auzit ca investitori au fost, au vrut sa faca fabrici, dar spaga ceruta a fost prea mare , asa ca au plecat ,  iar noi am ramas cu saracia si nevoile noastre...    La parterul blocurilor, cativa lingusitori ai sistemului care stapaneste judetul de 20 de ani , si-au largit spatiile comerciale pana in strada, ca doar nu degeaba pupa exact acolo u

Copilaria - o clipa

       V-ati ascunselea , tarile, lumanarile  - sau ratele si vanatorii - flori filme fete sau baieti, elasticul, coarda, jar, oina americana, ascunsea americana, lupta-n cur - scuzati! - tara tara vrem ostasi, pitic . Cam astea sunt jocurile pe care mi le amintesc. Daca vreunul dintre voi isi mai aminteste vreun joc celebru din anii 80 va rog, scrieti un mesaj.    Pasareasca si morse, erau limbajele celebre ale copilariei noastre. Limbajul morse, ne ajuta sa ne scriem biletele, pe care profesorii nu le intelegeau daca ni le prindeau , iar pasareasca ne ajuta sa vorbim intre noi, fara sa ne inteleaga maturii de la bloc. De parca am fi avut cine stie ce secrete ! Dar era un fel de a ne simti si noi,  importanti!...   Cei care stiti pasareasca imi puteti scrie , eu inca mi-o mai amintesc... Cepe fapacipi? Mi-ar place sa comunic cu cei care stiti , in pasareasca. Ce ziceti? Eu va astept aici. Inca ceva, va astept cu jocurile copilariei voastre. Daca aveti intrebari , va voi raspunde c

A fost odata...

  Eu am fost pionier. Am fost si utecist. Poate asi fi fost si membru de partid, daca asi fi avut ocazia si  zau ca mi-ar fi placut, macar asa de experienta.   Nu am fost facut pionier, odata cu prima jumatate de elevi din clasa. Mai intai au fost facuti copii cei mai buni si bineinteles, cei ai caror parinti erau cate ceva,  prin partid. Dar nu mi-a parut rau. A doua jumatate de elevi din clasa, au fost facuti pionieri , dupa cateva zile,  in parcul din centrul orasului, dar eu nu am ajuns ,  parintii mei s-au certat si nu mi-au mai dat voie sa merg . Atunci mi-a parut rau. Cred ca am si plans un pic... Asa ca intr-una din zile, doamna invatatoare mi-a dat o cravata si gata . M-a facut pionier. Eram tare. Purtam cravata ca pe o medalie. Ce-mi mai placea! Eram si frumosi, cu uniformele noastre albastre si cravatele alea rosii ! In timpul trimestrelor, aveam organizate diferite activitati pionieresti: momente de poezie, teatru, muzica , dans, concursuri de sah, fotbal, handbal !Acum,  

Vorba multa , saracia omului!

  Casatoria printului William si moartea lui Osama au tinut paginile ziarelor zilele acestea si ne-au facut sa visam dar si sa ne cutremuram.    Pentru primul eveniment ne-am luat alune, bere si floricele , ne-am asezat frumos in fata televizoarelor, am mancat si am barfit pe toti: de la invitatii de la nunta , pana la comentatorii de televiziune .    La al doilea '' eveniment'' am uitat si de alune, si de bere, si de floricele, si in timp ce urmaream cu gura cascata cum Osama a fost omorat,  am ramas consternati cand  ai nostri,  asa zisi,  analisti politici au inceput sa faca speculatiile lor celebre,  devenite deja plictisitoare :  ba ca Osama nu a fost omorat, ba ca Obama zice si el asa, pentru ca vrea sa-si asigure electoratul pentru alegerile viitoare, ba ca Osama a fost omorat demult, dar acum din nu stiu ce considerente s-au hotarat americanii sa anunte moartea acestuia!     Dom'le e la noi o vorbaraie la televizor si sunt platiti astia asa de bine de pat