estetica-frumosului

  Ne amagim continuu , ca poate maine vom avea , ca poate maine va fi mai bine , ca poate maine politicienii nu vor mai fura , ca poate maine vom fi condusi de oameni cinstiti...  Va intreb , nu ma cert , de ce sa fim condusi... ? Eu asta nu inteleg , de ce ne-am dorit noi sa fim condusi , nu de un hot ci de o gasca intrega de hoti...? Nu inteleg de ce suntem atat de incantati ca acum putem trece granita cu buletinul... si buzunarul gol , sau ca aprindem lumina cand vrem... si o platim cand putem , ca avem mancare ...in galantare , ca suntem intelectuali toti ...si destepti putini , ca avem case frumoase...si datorii cu duiumul , ca avem masini scumpe...si n-avem bani de benzina , ca mergem in concedii la hoteluri "all inclusive"...si pe urma chitaim de bani o juma' de an... !?...   Asa ne-am nascut , asa am trait , amagindu-ne , ca viata poate fi si mai frumoasa , dar fara ca noi sa facem ceva in acest sens... Noi sa stam si sa ne imaginam doar... Toti ne dorim sa o du

  Ador sa ne aducem aminte de copilarie . Pentru ca sunt un copil batran.  Copilaria noastra a insemnat fericire , fericire nemarginita , lipsita de frici , temeri si limite.  Eram mandri ca suntem copii si stiam ca datoria noastra era sa ne jucam . Si asta si faceam . Ne-am indeplinit datoria de copii cu varf si indesat . In fata blocului nostru era  hotelul Partidului. Asa se numea . Hotelul Partidului. Era un hotel cu un etaj , un hotel dragut , elegant , in care erau cazati membri de partid , care veneau in delegatii din alte orase ale tarii , dar si straini care veneau sa ne vizitieze .  Intr-o vara , in acest hotel a fost cazata o familie de germani . Parintii erau insotiti de cei doi copii , o fetita micuta , cred ca avea aproximativ 2 anisori , si baietelul lor , cam de varsta noastra  - 6-7 ani- pe care il chema Kaia. Toata vara aceea ne-am jucat cu copii lor - amandoi blonzi cu par ondulat - iar pe baietel l-am invatat sa spuna pro-stu-le.  Se amuza teribil cand spunea cu

 Timp de aduceri-aminte ... Dimineata cetoasa , cu alergatura si poveri pietesti. Batrani cu sacosele pline de rosii , bulioane fierband pe aragaze , prune cu samburii scosi asteptand sa fie puse la fiert, vinete coapte scurgandu-se pe tocatoare , toate pregatiri pentru iarna...   Gospodine cu parul strans in turbane , cocotate pe geamuri , stergand cu somoioagele lor mari ferestrele prafuite de vara , barbati purtand pe umeri covoarele grele in drum spre cismea , paturi scoase la aerisit pe marginea balcoanelor , copii liniindu-si caietele noi si scortoase  pentru noul an scolar care bate la usa , maturi mari care curata curtile intr-un harsiit zgarietor , zile trecatoare care ne apropie simtitor de raceala suieratoare a iernii...  Ehei!... Cum trece vremea si cum mai imbatranim !...Fara simtire , fara durere si fara constienta , ne trece vremea tineretii si ne ajunge batranetea , cu durerile , cu greutatile si intelepciunile ei tarzii...  Unde or fi timpurile din tineretile noastr