Oamenii minunati , de altadata...
Eram copii. De dimineata pana seara , alergam si tipam. Joaca , parca , fusese creata special pentru noi. Copii plini de viata , copii zambitori , copii rosii in obraji , copii murdari dar fericiti , copii saraci dar destepti , copii plini de fericirea pe care , doar copilaria ti-o poate oferi - astia eram noi , cei de-atunci ! Printre noi , oamenii maturi se luminau si ei de fericirea noastra ! Printre noi , ei oamenii mari de-atunci , pareau si chiar erau fericiti ! ... Ce n-as da sa mai traiesc , macar o zi , in acele vremuri... Ce mare durere am in suflet , pentru ca multi dintre acei oameni minunati , nu mai sunt... Tatal meu , orasean get-beget - cum ii placea lui sa-si spuna ! - era un tip inteligent si cult , dar patima bauturii , l-a stricat si ne-a facut si noua viata amara ! Nu , nu-i port pica , l-am iertat demult si chiar si asa , as fi fost extrem de fercit sa-l mai am alaturi o zi , macar... Mamaia - mama tatei - femeie frumoasa , satena c