De ploaie...

Eeee si ploua ! Ploua de-adevaratelea , ploua si ne este dor! De tot ce a fost odata ! Ploua peste noi si pe pamant! Ploua cu amintirile fiecaruia dintre noi ! Si ne ploua gandurile si vietile ! Si ele parca renasc !Si odata cu ele si noi ! Ne uda la radacina sentimentele si de-aia iubim mai mult cand ploua!...
Vecinele si-au scos galetile pe buza scarii si ploaia le umple , de parca ar fi vrut sa le ajute... E buna vecine , pentru spalat pe cap ! mi-au spus soptit, de parca ar fi fost un mare secret ... 
Am pornit prin ploaia mea , si am vrut sa-i iau toata apa in sufletul meu... Hei ! aud un glas baritonal... Unde te duci fara umbrela ? ma intreaba un vecin apropiindu-se grabit.
I-am zambit si refuzand politicos adapostul umbrelii sale , m-am oprit la buticul din colt sa-mi iau un pachet de tigari....
Mie imi da aripi ploaia , ma renaste din cenusa grijilor si necazurilor ...Incerc sa inspir tot aerul asta ud si sa-l pastrez in amintirea gandurilor...Sa nu-l uit in vremi de caldura... Sunt prea fericit si prea mult iubesc ploaia , ca sa stau intr-un loc, trebuie sa o cutreier ... Ma duc prin ea , sa o simt .... Haideti cu mine , ca sa intelegeti ploaia !...