Eu cu mine

      Iata-ma ! Nebunul de alb , nebunul care a uitat sa mai spuna , nebunul care si-a incurcat cararile si lumile...Am haladuit prin viata , ca un prost , incercand sa gasesc un drum , drumul meu ...Si ce ? L-am gasit ? Aiurea... Tara asta nu mai are drumuri, nu mai are poteci pentru oameni...Pe oriunde o iei te ratacesti , umbli nauc si in stanga si in dreapta si intalnesti alti rataciti , care si ei cauta drumurile lor. Si nici ei nu le gasesc...Ne uitam unii la altii si am vrea sa ne furam banii din buzunare , am vrea sa dam in cap vecinului si sa avem si ce-i al lui. Si dupa aia , vrem mai mult si mai mult.. Sa fie saracia , sa fie lacomia , sa fie lipsa educatiei , sa ne fie neamul asa ?! ...
   Mi-am luat creionul si am scris pe hartie . Am scris indignarile si visele . Mi le-am asternut frumos in rand , le-am masurat si de-a lungul si de-a latul si nicicum nu s-au potrivit . Eu sunt omul viselor . Am atatea vise si am atatea planuri , ca nu imi ajunge o singura viata sa le termin. Si uite indignarea mea suprema , ca nu traim decat o singura viata. M-am gandit , ca daca as mai trai o alta viata , poate as avea sansa , sa ma nasc intr-o alta tara ...Sa fiu alt om , sa vad daca traind altundeva , inconjurat de alti oameni , as avea altfel de trairi , trairi care aici nu le-am simtit , nu le-am inspirat , si nu le-am vazut....Si iar mi-e dor...Mi-e dor de atatea clipe , clipe care au fost numai ale mele , clipe pe care numai eu le-am sesizat si numai eu , le-am pastrat adanc in mine... Mi-e dor de viata mea , viata mea de dinainte de a fi batran....wow , ce viata frumoasa , viata cu dragoste , cu multa dragoste , cu linisti pline de inteles , cu sensuri si simtiri...mi-e dor ...prea dor...