Mizerie...

     Am plecat catre casa de la birou si mergand incet si gandind la ale mele , simt ca cineva ma trage de maneca. Ma opresc si in spatele meu statea zambind cu toata gura, colegul meu de banca , Valentin , colegul meu din scoala generala... Dupa ce ne-am tot imbratisat si ne-am tot intrebat : ce mai faci? si ne-am tot privit , pret de minute in sir, am pornit amandoi asa hai-hui prin orasul nostru , prafuit... Terminase liceul si facultatea  de imbunatatiri funciare , se angajase undeva pe langa Bran , dar cum politica romaneasca urca si coboara oamenii pe scara sociala , se reintorsese in oraselul nostru. Vanduse casuta , pe care si-o luase impreuna cu sotia sa, o oradeanca pe care o cunoscuse in ultimul an de facultate si cu care facuse un baiat , acum un vlajgan de 20 de ani si se mutasera int-un apartament cu doua camere , intr-un cartier din nordul orasului nostru. Ne-am povestit pe scurt , ce am facut  in toti acesti ani, ce ganduri si sperante avem , ce simpatii si antipatii politice nutrim si ca de obicei , nu am cazut intru-totul de acord... Dar ne-am reamintit cate si mai cate si am ras cu gura pana la urechi de vremurile de odinioara , am trait cateva ore , intr-o cu totul alta lume...

   Se intunecase demult , parca incepusem sa simt foamea ca ma cuprinde , dar niciunul nu indraznea sa se desparta de celalalt... Ajunsi intr-un colt de strada , ne-am oprit sub un bec stradal . Valentin m-a privit in ochi si mi-a spus :

 - Stii , astazi nu ne-am intalnit intamplator . Te-am cautat acasa, sotia ta mi-a spus unde lucrezi si  .... imi spuse aprinzandu-si o noua tigara. Cu mainile tremurande  parca,  continua fara sa ma priveasca.
  - Eu nu prea mai cunosc pe nimeni aici, stii , atatia ani ... M-am gandit ca tu , fiind aici , ii stii pe toti si poate , o vorba pentru un loc de munca, stii nu am pretentii. Nu pot sta degeaba si am mare nevoie de bani , stiu cum este in ziua de azi , asa ca accept orice loc de munca ...
 Il priveam cum fuma si ma ruga pe mine, pustiul mediocru de altadata, sa-i pun o vorba buna pe langa vreun paduche birocrat , din vreo institutie a statului...Nu imi venea sa cred!...
  Stiti , tipul asta , copilul asta , era o capacitate , era un tip super destept , plin de cultura . toba de carte, astronom , fizician, matematician, istoric si tot ce vreti... Stiti copilul ala superinteligent din clasa ?! Ei bine el era... Stiti copilul ala care facea exercitii la mate cu cronometru?!... Asta era el! Stiti copilul ala care avea raspuns la orice intrebare , din orice domeniu?! ...Asta era el !!!...Stiti copilul geniu , pe care-l are fiecare clasa?!...Ei bine , el era !!!...
Si acum ?...Ce a ajuns acest om ? Ce i-a oferit Romania? Ce sanse i-au dat politicienii ? Ce face statul roman pentru el? ...Fratilor cum pierdem oameni! Cum ne irosim valorile ! Si cine ne conduce si cine sunt cei din parlament!!! Si cati prosti sunt super bogati si au functii de directori sau sefi prin vreo institutie a acestui stat in declin!!!!....
Doamne , imi priveam prietenul si imi venea sa dau de pamant cu societatea asta mizera, in care traim ca prostii...
 De ce ne batem joc , mai fratilor?!!!!....