Fara speranta...

  Orasul saracilor, un oras prafuit, orasul cu oameni garboviti, un oras trist , orasul care plange , asta este orasul unde eu traiesc.  De la celebra '' revolutie'' pana acum , in acest oras nu s-a facut nimic, nu s-a construit nimic, nimic nu s-a schimbat. Noi suntem din ce in ce mai saraci, micile magazine se inchid pe rand, marile fabrici si-au inchis portile atunci, imediat dupa '89, noi ne taram prin acest oras mizer cu sacosele goale , sperand ca poate dumnezeu ni le va umple...
   Cateva case imense, ale celor care stapanesc judetul, rasar pe alocuri, printre bordeiele din chirpici ale noastre, amaratilor...
    Am auzit ca investitori au fost, au vrut sa faca fabrici, dar spaga ceruta a fost prea mare , asa ca au plecat ,  iar noi am ramas cu saracia si nevoile noastre...
   La parterul blocurilor, cativa lingusitori ai sistemului care stapaneste judetul de 20 de ani , si-au largit spatiile comerciale pana in strada, ca doar nu degeaba pupa exact acolo unde trebuie si de atat timp. pe maharii judetului.
  Dar daca nu esti unul dintre ei, nu-ti poti parca nici o masina pe trotuar, pentru ca atunci trotuarul devine spatiu public, pe iarba copii tai nu se pot juca, pentru ca iarba devine un bun pentru mediul inconjurator, din magazinasele  exclusiviste esti dat afara din ochi , daca cumva tocmai atunci isi face aparitia un politician cu burtoasa sa sotie...
  Suntem vai de capul nostru, avem o democratie de coada de lemn, nu stiu la voi in celelate tari cum este , dar aici suntem din ce mai ce oprimati , avem senzatia ca traim razbunarea vechii boierimi.
 Stiti ca exista o vorba '' roata se intoarce'', exact asta simtim , parca am plati o polita...
Dar macar taranimea de atunci,  a avut o speranta.  Noi nici asta nu mai avem...
 Veniti sa ne vedeti in blocurile de beton, cum privim din spatele perdelelor , bogatasii care-si coboara din masinile de sute de mii de euro , nevestele impodobite ca la circ, veniti sa ne vedeti cat de incruntati si inegriti de suparare suntem, veniti sa vedeti un oras sub asediul unei clase politice, care de 20 de ani ne tine in loc... Sau ne omoara pe rand...
  Ce vedeti la televizor sunt lucruri de suprafata, care ascund marea nevoie a romanilor, marea lor durere, marea lor nefericire : egalitatea, egalitatea morala.
  Consider ca asta este hiba democratiei , democratia exclude egalitatea, din aceasta cauza cred ca este o forma de societate care nu poate avea durabilitate, pentru ca lipsa acestei conditii, va avea drept efect conflictele, conflicte de toate spetele...