A fost odata...

  Eu am fost pionier. Am fost si utecist. Poate asi fi fost si membru de partid, daca asi fi avut ocazia si  zau ca mi-ar fi placut, macar asa de experienta.
  Nu am fost facut pionier, odata cu prima jumatate de elevi din clasa. Mai intai au fost facuti copii cei mai buni si bineinteles, cei ai caror parinti erau cate ceva,  prin partid. Dar nu mi-a parut rau. A doua jumatate de elevi din clasa, au fost facuti pionieri , dupa cateva zile,  in parcul din centrul orasului, dar eu nu am ajuns ,  parintii mei s-au certat si nu mi-au mai dat voie sa merg . Atunci mi-a parut rau. Cred ca am si plans un pic... Asa ca intr-una din zile, doamna invatatoare mi-a dat o cravata si gata . M-a facut pionier. Eram tare. Purtam cravata ca pe o medalie. Ce-mi mai placea! Eram si frumosi, cu uniformele noastre albastre si cravatele alea rosii ! In timpul trimestrelor, aveam organizate diferite activitati pionieresti: momente de poezie, teatru, muzica , dans, concursuri de sah, fotbal, handbal !Acum,  nimic din toate astea nu se mai intampla. Poate,  daca ai bani, iti duci copii la vreun sport ceva , daca nu ,  copii tai stau pe maidan si se uita la copii bogatasilor care fac cursuri de pian sau mai stiu eu ce. Nu nu,  nu a fost bun comunismul!
  Va mai aduceti aminte de Casa Pionierilor? Cati dintre noi, nu au fost macar odata , inscrisi la vreun cerc - asa li se spunea diferitelor cursuri, care se tineau aici - si cati dintre noi nu au fost macar la cor? Eu am fost la dansuri, la teatru, la cor bineinteles, la desen si inca la cateva !
 Dar de concursurile sportive dintre scoli, va mai aduceti aminte? Scoala noastra ,  fiind cea mai buna din oras , castiga aproape toate intrecerile sportive . Cu cateva exceptii, cand a mai si pierdut...
 Spectacolele de la Casa de cultura,  erau adevarate parade de talente : formatiile muzicale se intreceau in melodii care mai de care mai frumoase, dansurile moderne si populare erau celebre printre elevi , scenetele de teatru erau o incantare , recitatorii erau aclamati la scena deschisa , iar corul era cel care deschidea totdeauna,  spectacolul. Nu nu , nu a fost bun comunismul!
  Noi am fost clasa speciala de sport, fetele faceau gimnastica si volei,  iar baietii fotbal, baschet si handbal. Oricum,  sala de sport era locul unde tot timpul se intampla ceva, era locul de repetitie al celor de la dansuri moderne si populare, formatiile de muzica tot aici repetau, elevii actori isi repetau scenetele, concursurile de sah tot aici se tineau. Nu era elev ,  sa nu fie antrenat in cel putin o activitate extrascolara.  Nu nu , nu a fost bun comunismul!
  Biblioteca scolii,  era tot timpul plina de elevi ,  pentru ca aici se tineau ore de lectura  Numai pentru simplul fapt ca vroiam sa chiulim de la ore si tot mergeam la biblioteca . Si uite asa,  ascultam cate o poveste, o schita sau un fragment dintr-un un roman , fara sa vrem!
 La ora de  franceza , profesoara ne povestea Mizerabilii, Cei trei muschetari sau Singur pe lume si iarasi fara sa vrem, aveam idee de cate o carte , sau ni se insufla dorinta de a citi. Nu nu , nu a fost bun comunismul!...
  Poate numai pentru ca aveam o deviza si tot a fost mai bun, decat nimicul de acum.
                                     Tot inainte, mandri pionieri!!!...