Dumnezeiii de ieri , dumnezeii de astazi !

               Va aduceti aminte pe timpul comunismului , cum ii priveam pe oamenii care veneau de la IREB sa ne dea drumul la curent ?... Pe timpul comunismului , de la ora 18 pana la ora 20 , se lua curentul . Iarna ,stateam 2 ore pe intuneric in case , pe intuneric si intr-un frig naparznic. Caldura nu ne mai dadeau de ani de zile ! Unii dintre noi aveau cate o baterie de masina , la care cuplau un bec , altii aveau cate o lampa pe gaz , altii lumanari , iar altii stateau pe intuneric... Stateam de vorba., ce sa facem ?... Mama , imi aduc aminte, pregatea masa , de obicei oua amestecate in tigaie , spargea si 2-3 cepe , si aducea tigaia in dormitorul unde stateam toti . O punea in mijlocul patului , pe un prosop si mancam acolo , infasurati in paturi groase . Intingeam in tigaie painea si mancam . Era o nefericire crunta si o saracie lucie. In linistea aia adanca, nu se auzeau decat inghititurile noastre...
  Ne uitam pe geam si pandeam din intuneric , ora cand trebuia sa ne dea drumul la curent...Pe strada nu era nimeni. Apoi , intr-un tarziu , apareau doi oameni . Si atunci se auzea in linistea aia  mormantala , un strigat : Vineeee luminaaaaa!!!!....Ne ridicam toti din pat si priveam  pe fereastra la oamenii aia , care mestereau ceva  la un panou electric ...Le studiam atent miscarile incete si parca trecea o vesnicie pana cand brusc , dintr-odata , luminile se aprindeau la toate ferestrele si atunci , surprindeam ca intr-un flash , capete de oameni  la mai toate ferestrele...Clipeam din ochii obisnuiti cu intunericul , pana ne reobisnuiam , din nou cu lumina , care simteai  acum ca iti ardea ochii !...Imi aduc si acum aminte senzatia cum ca  acei oameni  veneau parca cu viteza melcului, sa ne dea drumul la lumina si ca erau cei mai asteptati oameni din lume !...Ii priveam ca pe Dumnezeii nostri! I-am asteptat atatia ani , i-am urmarit atatia ani , ii cunosteam , le stiam miscarile si mi-au marcat existenta . Dupa revolutie , ii priveam pe strada cum treceau , ca si cum ar fi fost oameni oarecare , dar pentru mine nu erau si mult timp dupa aceea, acesti oameni , imi faceau sa-mi tresara inima , cand ii intalneam  ..Iar acum , fratilor , dupa 25 de ani de la acele vremuri , la fel ii privim pe oamenii de la curent , altii ,  care vin sa ne debranseze , pentru ca astazi , tot noi , dar astazi batrani ,  nu avem  bani sa platim curentul electric ! Si ca sa te mai lase cateva zile , te rogi de ei , la fel ca de dumnezeii de altadata !...Deci alte timpuri , alti Dumnezei , fratilor !!!... Unde esti tu Doamne , ca sa ne vezi ???...
       Acum copilul meu asteapta sa iau salariul ca pe alt dumnezeu si cand il iau , ma intreaba cu o licarire in privire , care face sa-mi planga sufletul  :
   Acum avem bani , tati ???...