La o cafea !
Cer senin si soare...Parca as fi de la meteo!...Da, astazi am iesit toata firma la o cafea. Asa a avut seful chef. Uneori , nu are o priodicitate , ne scoate la o cafea. Frumos , o reuniune haioasa si calma , de unde am mai auzit unii de altii , ne-am cunoscut mai bine si ne-am facut cunoscute problemele si grijile , dar si fericirile si pasiunile...
Au fost hohote de ras , dar si marturisiri greu de digerat , care au produs reactii impulsive , dar si ironii...Depinde de fiecare ce a inteles. Suntem o mana de oameni , dar atat de diferiti !...Unul e taciturn , altul e prea volubil , altul impulsiv , eu sunt prea realist si prea idealist - daca va puteti imagina o asemenea persoana !-, fetele , ca fetele, cu probleme si curiozitati , cu gelozii si discutii interminabile pe subiecte banale , pe care doar ele le pot transforma in probleme nationale... Ce sa mai ! Daca am fost capabili sa discutam de dimineata de la 10, pana pe la 15, va dati seama cat eram de nevorbiti ! Fetele nu ar fi plecat nici acum , dar am tras noi de ele , hai ca bau , hai ca miau ...
...Stau si ma gandesc , ca noi oamenii avem nevoie unii de altii . avem nevoie sa fim impreuna , sa comunicam , sa ne spunem vrute si nevrute ...Chiar acum , imi aduc aminte de un sofer de tir , care aducea sare la o alta firma unde am lucrat acum cativa ani . Si uneori ma delega seful sa fac receptia . Eram nevoit sa stau langa masina , pana cand se descarca si ultimul sac de sare . Si in tot acest timp , cat se descarca un tir de 20 de tone , langa mine soferul de pe tir , vorbea si vorbea si vorbea . Mai fratilor si astazi , ma intreb ce vorbea omul ala atata timp ?!...Nu l-am ascultat niciodata , dar el se tinea dupa mine si vorbea , imi povestea si-mi povestea ... Colegii radeau si-i ziceau : Da da , spune-i lui , ca-i place si e foarte atent ! Asta pentru ca stiau ca uneori , sunt cu capul in nori !
L-am auzit pe bietul sofer, zicandu-mi : Sefu' nu te superi ca vorbesc , dar eu sunt mereu singur pe drumuri si sunt nevorbit rau!...
Asa si noi , am vorbit de parca toti am fi fost niste soferi de tir , care s-au intalnit la o crasma , pe o margine de drum.
Si nu puteam sa nu va spun si voua doua-trei cuvinte ...Se vede treaba , ca logoreea mea , continuua in gand !
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca simtiti ceva , puteti sa-mi spuneti! Daca nu simtiti nimic, puteti sa taceti! Oricum eu stiu ca sunteti aici. Pentru ca de multe ori nu ma simt singur. De-aia si continui sa scriu . Pentru ca imi sunteti alaturi...A! Sa stiti ca nu ma supar daca nu va plac sau nu sunteti de acord cu mine! ...Sunt prea batran ca sa ma mai supar pe ceva!... Va simt, fratilor !!!...