Hello!

  
    Lumea se misca incet. Si rar. Rari oamenii. S-au retras in ei. Si in online. Traiesc virtual. Trist. 
   A iesit soarele! Rotund si palid. De la fereastra mea se vede strada principala. Bate vantul. 
     Se anunta ca se deschid scolile, teatrele, cinematografele si restaurantele. Doar se anunta. Totodata se spune ca noua tulpina, a aparut si la noi. Asa ca cele spuse vor zbura, cele scrise raman in continuare. Oamenii nu vor sa deschida restaurantele, pentru ca nimeni nu ar face profit, daca ar lucra cu 30% din capacitatea restaurantului. Pana nu se vor da drumul la organizarea de evenimente, in interiorul restaurantelor, majoritatea vor ramane inchise.
 Dimineata ploua mocaneste. Nu era foarte frig. Mergem la munca si stam pana pe la 13. 
In interior este frig. Avem o centrala pe lemne, dar fiind putini, nu are rost sa incalzim 200 de metri patrati. 
 La munca ne mai relaxam. Mai iesim din monotonie si ne bucuram de prezenta fiecaruia dintre noi.
  Doamne, chiar am ajuns in stadiul cand spunem ca la munca este relaxant! Cum a ajuns lumea asta!...Banii se fac greu...Doar pentru strictul necesar. Dealtfel la ce ne-ar folosi?
  Timpul trece peste noi. Ne pierdem in zilele astea monotone. 
Am cativa prieteni si ne vedem sambata si duminica. Ne-am vazut tot timpul. Am stiut sa ne vedem, am stiut si am inteles ca suntem importanti unii pentru altii si ca nu putem trai singuri. Am vorbit si am inteles ca atata timp cat suntem psihic bine, vom fi bine si in rest. De-aia ne-am si intalnit tot timpul, ca sa fim bine. Pentru sanatatea noastra, am facut-o. 
si pentru fericire. Si pentru ca fara ea, nu putem exista. 
Cum nu putem trai fara amintiri. Si am avut grija sa ni le construim impreuna si in 2020. 
  Il ascult pe Alifantis. Decembre. Va aduceti aminte de Cenaclu? Cata poezie! Cat romantism!Ce oameni eram ! Unde ne-om fi ? Cati om mai fi...
 




 









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Betivul de rand

Recunosc ca sunt betiv!

Pauza de pranz