Dragii mei ,

M-am gandit ca nu ati mai primit scrisori demult , ca scrisorile s-au demodat , dar ca va e tare dor de una!...

  Eu nu am plecat nicaieri , sunt tot aici , unde ma stiti . Drumul pana la mine , bag seama , este tare greu , de nu reusiti niciunul nici sa ajungeti , dar nici sa-mi scrieti ...Adevarat , e greu si nu-i nici vreo mare sosea , care sa va inlesneasca venirea ...si mai cred ca si drumurile astea imaginare sunt tot la fel de grele , incurcate si poate , aveti treburi mult mai importante , decat sa vorbiti cu un om , pe care nu-l cunoasteti si nici nu l-ati vazut vreodata !!!...

 Ei , nu-i suparare...va vorbesc eu ...sau va scriu, mai bine zis....

     Va aduceti aminte ,cata omatul de mare , cadea iarna, inainte pe strazi, pe ulite?..si cum ne luam saniutele la spinare si din fuga, ne aruncam cu burtile pe ele , de parca erau din burete!?...Doamne , ce zarva , ce de tipete si maini inghetate!...Manusile legate cu ata , de gat , erau pline de cocoloase de gheata , dar tot nu ne lasam si pana hat tarziu spre seara , rasuna strada de galagia noastra!....In blocul nostru , la parter , trona un calorifer mare , care iarna dogorea de caldura !...Intram , cand mainile pareau sa nu mai fie ale noastre si puneam manusile la uscat! Teancuri-teancuri , de manusi , ingramadite unele peste altele si scara blocului se umplea de zapada si o galagie asurzitoare...Vecinii ieseau si incercau sa potoleasca zarva ...Ne goneau , se luau dupa noi si noi fugeam , apucand fiecare ce manusi se nimereau!!!...Ehei , doamne , niciodata , in nici o iarna , nu aveam doua manusi la fel ! Ba una cu degete , ailalta fara , una gri , alta neagra cu dungi , dar nimic nu conta ! ...doar partia , cazematele , derdelusul si oamenii mari de zapada !...Si cel mai mult , cea mai tare distractie din iernile copilariei noastre , era bataia cu bulgari de zapada !...intai , incepeam cu munitia si munceam cate o ora sa ne facem proviziile de bulgari , apoi ne imparteam pe echipe si incepea bataia , fratilor !!!!...Va dati voi seama , cum ajungeam acasa ????...Va aduceti aminte ?!...Doamne , cata frumusete si cata fericire ?...Unde or fi toate astea ?...de ce trece copilaria ?...Ei dragii mei , e tarziu de-amu!...sa va mai scriu ?...sa nu ?...Sper sa primiti randurile mele si sa va gaseasca sanatosi si veseli nevoie mare !...

 PS. Eu mi-s Moromete ... ca poate nu stiti cine v-o scris !