Amintiri , pentru o viata...
Ador sa ne aducem aminte de copilarie . Pentru ca sunt un copil batran.
Copilaria noastra a insemnat fericire , fericire nemarginita , lipsita de frici , temeri si limite.
Eram mandri ca suntem copii si stiam ca datoria noastra era sa ne jucam . Si asta si faceam . Ne-am indeplinit datoria de copii cu varf si indesat . In fata blocului nostru era hotelul Partidului. Asa se numea . Hotelul Partidului. Era un hotel cu un etaj , un hotel dragut , elegant , in care erau cazati membri de partid , care veneau in delegatii din alte orase ale tarii , dar si straini care veneau sa ne vizitieze .
Intr-o vara , in acest hotel a fost cazata o familie de germani . Parintii erau insotiti de cei doi copii , o fetita micuta , cred ca avea aproximativ 2 anisori , si baietelul lor , cam de varsta noastra - 6-7 ani- pe care il chema Kaia. Toata vara aceea ne-am jucat cu copii lor - amandoi blonzi cu par ondulat - iar pe baietel l-am invatat sa spuna pro-stu-le.
Se amuza teribil cand spunea cuvantul asta , iar noi eram incantati ca invatase cateva cuvinte romanesti. Au fost cazati in hotelul nostru si negri si chinezi si englezi , toti ne dadeau guma de mestecat , ciocolata , bomboane . Eram foarte fericiti cand in hotel se cazau straini. Era sarbatoare pentru noi , zilele cat stateau strainii in hotel!...
Dar copilaria ne-a fost marcata si de filmele pentru copii , care se difuzau la televizor duminica dimineata. Va mai aduceti aminte : Daktarii , Blandul Ben , Toate panzele sus, Pistruiatul , dupa-amiaza aveam Stan si Bran , Charlie Chaplin , Ce vraji a mai facut nevasta mea - Samantha , Pierduti in spatiu , Mennix , Kojac .
Toti copii , fara exceptie , eram in fata televizoarelor cand incepeau filmele astea , intrerupeam orice joc si priveam muti de uimire si curiozitate filmele , cap-coada...
Ce ne-a mai dat copilaria ? Colectiile ! Nu era copil sa nu colectioneze ceva . De la sapunele , fete de chibrituri , ambalaje de guma de mestecat , carti postale , fotografii cu artisti , servetele de masa , timbre si cate si mai cate!...
Copilaria ne-a invatat sa apreciem orice lucru cat de neansemnat , ne-a creat dorinta de a face ceva , folosindu-ne de lucruri aparent fara importanta . Copilaria , maturii de atunci si societatea aceea , au sadit adanc in noi , ideea ca orice obiect are valoare , daca stii sa-l pui in evidenta.
Perioada aceea , incarcata de suflet si entuziasm , mi-a ramas in memorie , la fel de proaspata . Parca si acum simt , insufletirea de care eram cuprinsi in fiecare zi a copilariei...
Obraji rosii , manute murdare , mingii batute de asfalt , tipete subtiri , corzi rotite deasupra capului , colturi de paine muscate cu lacomie , priviri pline de veselie si cate si mai cate... toate sunt ale copilariei , prea repede trecatoare...
Copilaria noastra a insemnat fericire , fericire nemarginita , lipsita de frici , temeri si limite.
Eram mandri ca suntem copii si stiam ca datoria noastra era sa ne jucam . Si asta si faceam . Ne-am indeplinit datoria de copii cu varf si indesat . In fata blocului nostru era hotelul Partidului. Asa se numea . Hotelul Partidului. Era un hotel cu un etaj , un hotel dragut , elegant , in care erau cazati membri de partid , care veneau in delegatii din alte orase ale tarii , dar si straini care veneau sa ne vizitieze .
Intr-o vara , in acest hotel a fost cazata o familie de germani . Parintii erau insotiti de cei doi copii , o fetita micuta , cred ca avea aproximativ 2 anisori , si baietelul lor , cam de varsta noastra - 6-7 ani- pe care il chema Kaia. Toata vara aceea ne-am jucat cu copii lor - amandoi blonzi cu par ondulat - iar pe baietel l-am invatat sa spuna pro-stu-le.
Se amuza teribil cand spunea cuvantul asta , iar noi eram incantati ca invatase cateva cuvinte romanesti. Au fost cazati in hotelul nostru si negri si chinezi si englezi , toti ne dadeau guma de mestecat , ciocolata , bomboane . Eram foarte fericiti cand in hotel se cazau straini. Era sarbatoare pentru noi , zilele cat stateau strainii in hotel!...
Dar copilaria ne-a fost marcata si de filmele pentru copii , care se difuzau la televizor duminica dimineata. Va mai aduceti aminte : Daktarii , Blandul Ben , Toate panzele sus, Pistruiatul , dupa-amiaza aveam Stan si Bran , Charlie Chaplin , Ce vraji a mai facut nevasta mea - Samantha , Pierduti in spatiu , Mennix , Kojac .
Toti copii , fara exceptie , eram in fata televizoarelor cand incepeau filmele astea , intrerupeam orice joc si priveam muti de uimire si curiozitate filmele , cap-coada...
Ce ne-a mai dat copilaria ? Colectiile ! Nu era copil sa nu colectioneze ceva . De la sapunele , fete de chibrituri , ambalaje de guma de mestecat , carti postale , fotografii cu artisti , servetele de masa , timbre si cate si mai cate!...
Copilaria ne-a invatat sa apreciem orice lucru cat de neansemnat , ne-a creat dorinta de a face ceva , folosindu-ne de lucruri aparent fara importanta . Copilaria , maturii de atunci si societatea aceea , au sadit adanc in noi , ideea ca orice obiect are valoare , daca stii sa-l pui in evidenta.
Perioada aceea , incarcata de suflet si entuziasm , mi-a ramas in memorie , la fel de proaspata . Parca si acum simt , insufletirea de care eram cuprinsi in fiecare zi a copilariei...
Obraji rosii , manute murdare , mingii batute de asfalt , tipete subtiri , corzi rotite deasupra capului , colturi de paine muscate cu lacomie , priviri pline de veselie si cate si mai cate... toate sunt ale copilariei , prea repede trecatoare...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca simtiti ceva , puteti sa-mi spuneti! Daca nu simtiti nimic, puteti sa taceti! Oricum eu stiu ca sunteti aici. Pentru ca de multe ori nu ma simt singur. De-aia si continui sa scriu . Pentru ca imi sunteti alaturi...A! Sa stiti ca nu ma supar daca nu va plac sau nu sunteti de acord cu mine! ...Sunt prea batran ca sa ma mai supar pe ceva!... Va simt, fratilor !!!...