Amintirile - stropi de fericire

  ...Copii sunt in vacanta de vara ...
  ...Copilaria mi-a dat avant pentru o viata de om , daca nu ar fi fost copilaria , eu unul , Moromete batranul de acum , nu cred ca as mai fi trait inca...
  Diminetile copilariei  erau reci , dar pline de soare ... Ma trezea leaganul , care scartia in bataia vantului , leagan teapan din lemn , vopsit in rosu si albastru , legat de parul mare din fata casei . Stateam inca putin in pat ascultand si totdeauna , dar totdeauna se auzea harsaitul , pe care-l facea maturoiul , cu care  mamaia matura dis-de-dimineata ,  batatura casei..
  De cum ne trezeam , mamaia ne dadea fiecaruia cate o cana de lapte aburinda , indesata bine cu paine , pe care o infulecam lacomi . Ieseam pe strada  satui si porneam joaca : caruciorul cu rulmenti  pe care ne suiam cu randul si il impingeam pe strada plina de pietre, huruia pana spre pranz , cand eram chemati la masa.
 Din bucatarie se auzea zgomotul oalelor si farfuriilor pe care mamaia le manuia de mama focului , noi alergam la robinetul din curte , ne spalam mainile si apoi ne asezam cuminti la masa . Ciorba fierbinte de fasole sau zarzavat , rar si cu cate o bucatica de carne , o sorbeam cu grija , incet si niciodata nu vorbeam la masa. Mancati , mancati si din barba sa nu dati ! ne spunea mamaia zambitoare , iar noi incercam sa mancam fara sa miscam barba , crezand ca asa trebuie sa mananci...
  In fiecare dupa amiaza , dupa pranz intram in casa si ne aruncam in paturi si de fiecare data o priveam pe mamaia , luand somoiogul de muste  - un bat de care erau legate fasii de pungi taiate  - si batand cu el aerul , scotea mustele din casa , apoi tragea perdelutele albastre peste ochiurile geamurilor , umbra iti dadea imediat impresia de frig , noi ne trageam paturile pana la gat , iar mama scotea sunetul acela soptit si prelumg , care ne aducea somnul : Haaaaaaaaaaaaaa!...
  Acest  ritual al somnului , avea loc in fiecare zi a verii si daca lucrurile nu s-ar fi intamplat asa , nu cred ca am fi adormit  noi mereu , cu atata usurinta...
  Seara ieseam la joaca , mergeam la pravalia din colt si ne luam cate un cico , treceam apoi pe la mama Ipia , o vecina care avea mereu cate o poveste noua si pe care o ascultam incantati , apoi noaptea tarziu adormeam , ascultand intamplarile stranii pe care mamaia ni le spunea soptit...
  Numai aceste cateva imagini ale copilariei , care-mi revin cand si cand ,  mai imi dau cate un strop de frumusete  vietii de acum , de mosneag...
  Fiti atenti la copilarie , traiti-o din plin , incercati sa nu uitati nimic din ea , priviti-i pe oamenii care va sunt alaturi , pentru ca mai tarziu ei nu vor mai fi langa voi...
  Copilaria inseamna joaca  , bunici ca-n povesti , vecini buni , prieteni adevarati , lipsa de griji , soba dogorinda iarna , sarbatori calde si minunate , rasete , fericire... toate astea iti vor lipsi apoi , toata viata...                                                                                               moromete