Muncitorii de altadata , visatorii de acum...
Bate vantul frunza-n dunga! In dimineata asta soarele se arata , dar temperatura nu se lasa inselata si nu a urcat mai mult de 15 de grade. Este exact ceea ce ne dorim de la vara , aer un pic rece dimineata , mai cald la pranz si ceva mai racoare seara.
Poate cei care au bani si si-au programat un concediu la mare , nu sunt incantati de vreme , dar noi oamenii muncii continuue , suntem incantati ca soarele nu ne mai prajeste in drumul spre piata , nu mai transpiram leoarca si nu mai avem nopti in care ne perpelim de atata caldura insuportabila...
M-am trezit dimineata , m-am imbracat si am plecat la munca . Suntem aceeasi , cativa , care fie vara , fie iarna ne intalnim pe drumul spre servici ... Dar astazi , pe racoare ne-am salutat mai vioi ca in alte zile si chiar unii dintre noi au schitat un zambet.
Aerul rece si parca mai curat astazi, mi-a amintit de vremurile de demult , de linistea acelor timpuri , de senzatia de siguranta de atunci , de copii care alergau catre scoli si gradinite , de autobuzele pline de oameni care plecau catre fabricile unde lucrau , de gentile de umar pe care toti le aveam cu pachetul de mancare pentru pauza de pranz , de saluturile pe care le auzeai din stanga si din dreapta : Sa traiti ! Sa traiti !, de poarta fabricii larg deschisa , pe care intrau sute de angajati , de portarul care nu mai contenea sa raspunda la saluturile muncitorilor , de ''Buna dimineata !" acela raspicat pe care-l dadeai femeilor , de aglomeratia din statiile de autobuze , de zarva si activitatea , care cuprindea orasul dis-de-dimineata !...
Si uite asa am ajuns la serviciu , am intrat in birou , unde deja colegul meu ajunsese . M-a privit trist si mi-a spus , trezindu-ma din visare :
Ai vazut ce pustiu este orasul astazi!... moromete
Poate cei care au bani si si-au programat un concediu la mare , nu sunt incantati de vreme , dar noi oamenii muncii continuue , suntem incantati ca soarele nu ne mai prajeste in drumul spre piata , nu mai transpiram leoarca si nu mai avem nopti in care ne perpelim de atata caldura insuportabila...
M-am trezit dimineata , m-am imbracat si am plecat la munca . Suntem aceeasi , cativa , care fie vara , fie iarna ne intalnim pe drumul spre servici ... Dar astazi , pe racoare ne-am salutat mai vioi ca in alte zile si chiar unii dintre noi au schitat un zambet.
Aerul rece si parca mai curat astazi, mi-a amintit de vremurile de demult , de linistea acelor timpuri , de senzatia de siguranta de atunci , de copii care alergau catre scoli si gradinite , de autobuzele pline de oameni care plecau catre fabricile unde lucrau , de gentile de umar pe care toti le aveam cu pachetul de mancare pentru pauza de pranz , de saluturile pe care le auzeai din stanga si din dreapta : Sa traiti ! Sa traiti !, de poarta fabricii larg deschisa , pe care intrau sute de angajati , de portarul care nu mai contenea sa raspunda la saluturile muncitorilor , de ''Buna dimineata !" acela raspicat pe care-l dadeai femeilor , de aglomeratia din statiile de autobuze , de zarva si activitatea , care cuprindea orasul dis-de-dimineata !...
Si uite asa am ajuns la serviciu , am intrat in birou , unde deja colegul meu ajunsese . M-a privit trist si mi-a spus , trezindu-ma din visare :
Ai vazut ce pustiu este orasul astazi!... moromete
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca simtiti ceva , puteti sa-mi spuneti! Daca nu simtiti nimic, puteti sa taceti! Oricum eu stiu ca sunteti aici. Pentru ca de multe ori nu ma simt singur. De-aia si continui sa scriu . Pentru ca imi sunteti alaturi...A! Sa stiti ca nu ma supar daca nu va plac sau nu sunteti de acord cu mine! ...Sunt prea batran ca sa ma mai supar pe ceva!... Va simt, fratilor !!!...