Mamaia, prietena universala

    Sufletul ei bun , veselia si amuzamentul  pe care-l starnea in jurul ei , nu-l mai gasesti la mamaile , din ziua de astazi. Ati observat ca mamailor de acum , le place sa le spui ca sunt frumoase , ca sunt destepte , ca mancare  ca a lor nu mai face nimeni si daca vreun nepot le aduce o jignire cat de mica , te suna si-ti spun suparate , sa vii sa-ti iei copilul obraznic!
   Ei bine , mamaia noastra tinea la toate glumele noastre , mai mult sau mai putin nesarate...O apucam de nas si tragandu-l intr-o parte si-n alta ii spuneam : Baboo! Baboo!  , ''Lasa-mi bia nasul!'' zicea ea , frecandu-si nasul inrosit.
  Cand parintii nostri se certau , mamaia ma lua pe strada ''ailalta '' , asa spunea ea unei strazi vecine, unde locuiau cateva prietene de-ale ei. Cand dupa cateva ore de vizite ne intorceam acasa , la intrebarea mamei : Unde ati fost? eu raspundeam scurt : La babe!
   Ce faceam la babe? Stateam si ascultam incantat povestile fiecareia , despre problemele din familiile lor si uneori mamaia punea cate uneia , ventuze . niste paharute mici unse cu alcool pe care apoi le dadea foc si repede , repede le punea pe spinarea batranei . Doamne , carnea de sub paharut se umfla vazand cu ochii si se inrosea ca focul! Batrana ofta si spunea gemand : Ce bine e fa, Marito! Dupa ce ii umplea batranei spinarea cu ventuze , o acoperea cu un prosop si o lasa cateva minute, apoi incet , scotea pe rand fiecare ventuza : teop! teop! faceau ventuzele , cand se desprindeau de spinarea batranei!
  Hei, doamne si cate prietene avea mamaia si multe din ele , ciudate rau ! Una era vrajitoare , spunea mamaia ,  la ora douasprezece din noapte iesea in batatura casei  "despuiata , bia si face farmece cu oua de gaina" zicea ea cu naduf , alta era o tiganca , schioapa , fara un picior , o calcase trenul, Stanca tiganca o chema , alta baba era slaba ca un tar , cu picioare slabe ca fusele , iar cand a murit i-au bagat chiar un fus in burta , pentru ca rudele spuneau ca e vampir ,  ca se nascuse cu caita pe fata , alta era saraca lipita pamantului , avea vreo sapte nepoti si locuiau cu toti intr-o casa , vai de ea , iar alta avea o potcovarie si totdeauna stateam acolo fara sa zic nimic, fermecat de cum , barbatul femeii , punea cailor potcoave ! Meseria lui , imi parea una de om puternic si foarte curajos, nu oricine putea sa tina piciorul unui cal, cu atata usurinta si sa-i bata potcoava . Apoi calul tropaia ca un dansator de step , pe pietrele drumului!
  Chiar pe strada noastra , locuiau undeva pe la inceputul strazii , doua surori batrane , pe care mamaia le vizita cand si cand . Imi placea sa o insotesc , cand le vizita , pentru ca totdeauna aveau  dulceata  , eugenii  si nuci coapte.
 A avut atat de multe prietene si prieteni , tineri si batrani, copii si maturi , incat si acum cei care mai traiesc si-o amintesc , zambitori , pe mamaia noastra!
 Daca ar fi existat meseria de prieten , ea sigur s-ar fi facut prietena , pentru ca toti o iubeau !
                                                                                                                  moromete

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Betivul de rand

Recunosc ca sunt betiv!

Pauza de pranz