Cea mai buna mamaie din lume...

    Am trait clipe minunate alaturi de mamaia noastra , care a echilibrat cu frumusete si farmec , viata noastra destul de grea de atunci...
   Stateam pe pragul casei si o priveam cum intingea cu bidineaua ei mare , in cratita plina cu vopsea neagra si incet , incet varuia braul casei...
  Era o liniste adanca , gainile erau singurele care mai tulburau tacerea ...
In curte  era un pat de lemn , unde dormea mamaia , in noptile calde de vara. De multe ori ma intrebam cum poate sa doarma acolo , singura sub noaptea neagra si tacuta.
 Uneori stand in curte , o auzeam cum deretica prin bucatarie , se auzeau oalele si cratitile trantite apoi se intampla un lucru care pe mine ma amuza teribil , dintr-odata pe usa bucatariei zburau in curte mate de gaina si laturile de la farfuriile  spalate...Imediat pisicile se repezeau si mancau tot , lingeau pamantul galben pana nu mai ramanea nimic.
  In apropierea gardului care ducea in gradina aveam un robinet si sub robinet , mamaia pusese niste pietre. Ce rost aveau pietrele? Ei bine , de ele isi freca mamaia calcaile pana i se inroseau. Apa rece ii curgea pe picioare si ea isi freca cu sarguinta calcaiele aspre , de pietrele colturoase.
   Era o femeie maruntica , ten alb si ochi verzi , frumoasa in tineretea ei , chiar spunea ca a fost cea mai frumoasa fata din sat:'' toti flacaii alergau dupa mine '' spunea ea zambind unui gand ascuns.
 Zambetul ei si cuvintele : ''cand nu o sa mai fiu , o sa ziceti , uite asa facea mamaia , uite asa zicea mamaia'' mi-au ramas in suflet .
    A fost  o mamaie unica , care ne-a dat clipe unice...
                                                                                                                        moromete