Discutii adolescentine

   In adolescenta , fetele , bunele noastre prietene din copilarie , incepusera sa fie preocupate de felul cum aratau, de fapt de ceva timp, nu mai erau tovarasele noastre de echipa in meciurile de fotbal si handbal. Nu stiu sa va spun sigur momentul, cand disparusera din jocurile noastre, dar cert este ca le surprindeam mereu, in ultimul timp , discutand chestii de rochii, materiale , machiaje .
  Nici noi nu eram asa prosti,  bagasem de seama ca sunt parca pe zi ce trece, mai dragute, mai cochete, poate si de aia ne zbateam in meciuri, sa fim cat mai buni, sa dam cat mai multe goluri dar, doar cam atat ne trecea prin cap, alte prostii in niciun caz.
   Noi generatia noastra si alte cateva dupa noi, am trecut greu de la copilarie la adolescenta , eu am fost copil cam pana la 16 ani.
 Ei bine, intr-una din zile stateam plictisiti pe pietre  - lipite de bloc erau cateva pietre , pe care le adusesem din santierul CEC-ului , si obisnuiam sa stam pe ele, in zilele insorite , fiind protejati de umbra blocului  -  si fetele povesteau ce rochii si-au mai facut, ce materiale si-au mai luat. La un moment , atentia ne este atrasa de povestirea uneia dintre ele.
   " Eram impreuna cu buna mea prietena Floricica, ne plimbam agale prin centrul orasului, magazinele ne imbiau cu rochite de vara si fustite aranjate frumos in vitrine, dar pe noi nu ne incantau atat de mult, pentru ca tocmai ne marturiseam una alteia, ca suntem destule de uratele.
    - Hai ca tu parca esti mai draguta! imi spunea Floricica cu amar in glas . Dar uita-te la mine , sunt inalta ca un cal , am parul asta rar , nasul sta sa-mi pice in gura, ce sa mai...
   - Daa, zic si eu, sunt draguta de numai pot, nu vezi ce neagra tuci sunt, zici ca sunt tiganca, si dupa una si alta, sunt si cocosata...
  Exact in timpul asta treceam pe langa un autobuz. Dar noi nu observasem, ca autobuzul era plin cu soldati. Probabil ca , unul dintre acestia stand pe geam , ne-a auzit discutia si vrand sa ne imbarbateze , iese repede pe scara autobuzului si striga dupa noi:
   - Sunteti cele mai frumoase fete , din orasul asta!!!!
Noi ne intoarcem si vedem un soldat care ne zambea frumos. Nevenindu-ne sa credem ca noua ni se adresa , intrebam incantate amandoua in acelasi timp :
  - Cineee, nooi????????  l-am intrebat zambindu-i mirate.
 - Da voi! zice soldatul , de parca eram doua dive celebre.
Deodata, se aude o zarva in autobuz si voci care intrebau :
  - Care baaa, careee?
In momentul  urmator, pe scara autobuzului se bulucesc o multime de soldati, care imediat ce ne vad, striga dezamagiti :
 - Astea baaa, ce dracu baaa, glumesti! spun acestia apostrofundu-l pe bietul soldat.
 Soldatul ii impinge inapoi in autobuz si-l mai auzim in timp ce ne indepartam :
 - Taceti ba, ce dracu!
Va dati seama ce a fost in sufletul nostru , ca efectiv am trecut de la agonie la extaz si apoi iar la agonie." incheie prietena noastra marturisirea.
 Imi pare rau sa va spun , dar toti copii care ascultasem povestea , am murit de ras.
     A fost un moment de ras , din acela cu lacrimi , pe care cu greu il poti uita.